pronađen 174 Rezultati za: Veci
El i-a zis: „Inima şi ficatul peştelui afumă-le în faţa bărbatului sau a femeii pe care îi bântuie un demon sau un duh rău! Va fugi de la ei orice bântuială şi nu va mai rămâne la ei în veci! (Cartea lui Tobía 6, 8)
Când vei intra în camera nupţială, ia din ficatul peştelui şi inima şi pune-le peste jăratecul pentru incens: diavolul va mirosi şi va fugi şi nu se va mai arăta în preajma ei în veci. (Cartea lui Tobía 6, 17)
Când vei fi aproape să fii cu ea, mai întâi ridicaţi-vă amândoi, rugaţi-vă şi cereţi de la Domnul cerului ca să aibă milă şi să vă ocrotească! Nu te teme, pentru că ţie ţi-a fost menită din veci! Tu o vei elibera, iar ea va merge împreună cu tine. Eu cred că vei avea copii de la ea şi-ţi vor fi ca fraţii. Nu te îngrijora!”. (Cartea lui Tobía 6, 18)
„Binecuvântat este în veci Dumnezeu cel viu şi [binecuvântată] să fie împărăţia lui! Căci el pedepseşte şi tot el se îndură; El coboară în locuința morţilor, până în adâncul pământului, şi tot el scoate din pierzarea cea mare! Nimic nu scapă de mâna lui. (Cartea lui Tobía 13, 2)
Toţi fiii lui Israél care vor fi mântuiţi în acele zile îşi vor aminti de Dumnezeu în adevăr, se vor aduna împreună şi vor merge la Ierusalím. Vor locui în siguranţă în veci pe pământul lui Abrahám ce le va fi dat lor. Toţi cei care îl iubesc pe Dumnezeu în adevăr se vor bucura, iar cei care vor păcătui şi vor săvârşi nelegiuire vor dispărea de pe tot pământul. (Cartea lui Tobía 14, 7)
Vezi, fiule, câte i-a făcut Nadáb lui Ahicár, care l-a crescut! Oare nu a ajuns de viu în pământ? Dumnezeu i-a răsplătit nelegiuirea sub ochii săi şi l-a adus la lumină pe Ahicár, iar pe Nadáb l-a dus în întuneric pe veci, pentru că a căutat să-l ucidă pe Ahicár. Dând de pomană, l-a scos din laţul morţii pe care i-l întinsese Nadáb, iar Nadáb a căzut în laţul morţii şi a pierit. (Cartea lui Tobía 14, 10)
Nu se va îndepărta speranţa ta din inima oamenilor care îşi vor aminti de puterea lui Dumnezeu până în veci. (Cartea Iudítei 13, 19)
Vai de naţiunile care se ridică împotriva poporului meu! Domnul cel Atotputernic le va pedepsi în ziua judecăţii, le va da foc şi viermi în trupul lor şi vor plânge de durere în veci”. (Cartea Iudítei 16, 17)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
Să se bucure toţi cei care caută refugiu în tine şi în veci să tresalte! Căci tu îi ocroteşti şi toţi cei care iubesc numele tău se vor bucura în tine. (Cartea Psalmilor 5, 12)
ghimel Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit, le-ai şters numele în veci, pentru totdeauna. (Cartea Psalmilor 9, 6)
he Dar Domnul stăpâneşte în veci, şi-a aşezat tronul pentru judecată; (Cartea Psalmilor 9, 8)