pronađen 20590 Rezultati za:

  • Apoi a trimis un porumbel, ca să vadă dacă s-au scurs apele de pe faţa pământului. (Cartea Genezei 8, 8)

  • Porumbelul n-a găsit [niciun loc] unde să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în arcă, fiindcă pe faţa întregului pământ mai era încă apă. [Nóe] şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. (Cartea Genezei 8, 9)

  • A aşteptat alte şapte zile şi a trimis din nou porumbelul din arcă. (Cartea Genezei 8, 10)

  • A aşteptat alte şapte zile şi a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el. (Cartea Genezei 8, 12)

  • În anul şase sute unu al vieţii lui Nóe, în luna întâi, în prima [zi] a lunii, apele secaseră de pe pământ. Nóe a dat la o parte acoperişul arcei şi s-a uitat şi, iată, faţa pământului era uscată. (Cartea Genezei 8, 13)

  • În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat. (Cartea Genezei 8, 14)

  • Toate vieţuitoarele de orice fel care sunt cu tine, păsările, animalele, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, fă-le să iasă împreună cu tine: să mişune pe pământ, să fie rodnice şi să se înmulţească pe pământ”! (Cartea Genezei 8, 17)

  • Şi a ieşit Nóe cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi care erau împreună cu el. (Cartea Genezei 8, 18)

  • Toate vieţuitoarele, toate târâtoarele, toate păsările şi tot ce se târăște pe pământ, după speciile lor, au ieşit din arcă. (Cartea Genezei 8, 19)

  • Nóe a zidit un altar Domnului. A luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus arderi de tot pe altar. (Cartea Genezei 8, 20)

  • Domnul a mirosit mireasma plăcută. A zis Domnul în inima lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului. Căci gândurile inimii omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi toate vieţuitoarele aşa cum am făcut. (Cartea Genezei 8, 21)

  • Dumnezeu i-a binecuvântat pe Nóe şi pe fiii săi şi le-a spus: „Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul! (Cartea Genezei 9, 1)


“É doce o viver e o penar para trazer benefícios aos irmãos e para tantas almas que, vertiginosamente, desejam se justificar no mal, a despeito do Bem Supremo.” São Padre Pio de Pietrelcina