1 De ce nu sunt ascunse timpurile de Cel Atotputernic şi cei care-l cunosc de ce nu văd zilele sale?
2 Unii mută hotarele, jefuiesc turmele şi le pasc.
3 Prind măgarul orfanilor şi iau ca garanţie boul văduvei.
4 Îi abat pe cei nevoiaşi de pe cale şi pe cei umili ai ţării îi fac să se ascundă împreună.
5 Iată, ca nişte măgari sălbatici în pustiu, ei ies la lucrarea lor doritori de pradă; stepa le este hrană pentru puii lor.
6 Seceră nutreţ de pe câmpie şi adună bobiţe din via celui nelegiuit.
7 Petrec noaptea goi, fără haine şi nu au învelitoare pe timp de frig.
8 De ploaie de pe munţi sunt udaţi şi, pentru că nu au refugiu, se îngrămădesc în stâncă.
9 Îl jefuiesc pe cel orfan încă de la sân şi iau garanţie în dauna celui umil.
10 Ei umblă goi, fără îmbrăcăminte, şi, fiind flămânzi, cară snopi.
11 Printre rândurile [de măslini] storc untdelemnul, calcă în teascuri şi tot le este sete.
12 Oamenii din cetate gem şi sufletul celor străpunşi strigă după ajutor, dar Dumnezeu nu ia în seamă rugăciunea.
13 Alţii sunt rebeli faţă de lumină, nu recunosc căile sale şi nu se întorc pe cărările sale.
14 Ucigaşul se scoală odată cu lumina, îi ucide pe cel umil şi pe cel nevoiaş, iar noaptea este ca un hoţ.
15 Ochiul adulterului urmăreşte amurgul, zicând: «Niciun ochi nu mă va zări», şi-şi pune un văl pe faţă.
16 Sparg noaptea casele şi ziua se închid în ele, nu vor să ştie de lumină.
17 Pentru ei toţi, lumina este umbră a morţii; când o recunosc, [îi cuprind] spaimele umbrei morţii.
18 Sunt iuţi pe suprafaţa apei, blestemată este partea lor de moştenire pe pământ, ei nu se întorc pe drumul viilor.
19 După cum seceta şi arşiţa secătuiesc apele zăpezii, tot aşa locuinţa morţilor, pe cei care păcătuiesc.
20 Sânul îi uită, viermele se desfată cu dulceaţa lui; nu mai este amintit şi nedreptatea este frântă ca un copac.
21 El o devora pe cea sterilă, care nu a născut, şi nu-i făcea bine văduvei.
22 Deşi cu puterea lui îi târa pe cei puternici, când se ridică, nu va fi sigur printre cei vii.
23 I se dăduse să fie încrezător şi sigur, dar ochii lui erau asupra căilor sale.
24 S-au înălţat pentru puţin şi nu mai sunt; dar vor pieri ca toţi şi vor fi exterminaţi, vor fi retezaţi ca vârful spicului.
25 Nu este aşa? Cine mă poate dovedi mincinos şi va considera nimic cuvântul meu?”.
Versículos relacionados com Cartea lui Iob, 24:
Iov Capitolul 24 abordează aparenta impunitate a celor răi și suferința celor drepți în fața acestei situații. Iov se întreabă de ce Dumnezeu pare să -i permită celor răi să prospere și să aibă succes, în timp ce cei drepți suferă și sunt oprimați. Descrie diverse forme de opresiune și violență care sunt comise de cei răi împotriva săracilor și nevoiași. Mai jos sunt cinci versete legate de aceste teme:
Psalmul 37:7 - „Odihnește -te în Domnul și așteaptă -l; nu te indigna de el din cauza celui care îi prosperă în calea lui, din cauza omului care îndeplinește atitutes. Acest verset vorbește despre așteptarea în Dumnezeu și nu vă faceți griji pentru cei răi care prospera în practicile lor rău intenționate. Acest lucru poate ajuta să aducă pacea celor care suferă, precum Iov.
Psalmul 73:3-5 - "Căci am fost gelos pe superbul, când a văzut prosperitatea celor răi. Căci nu există stoarci în moartea sa, dar ferm este forța lui. Nu sunt în muncă ca alți oameni și nici sunt afectați ca alți bărbați ". Psalmistul pune la îndoială, de asemenea, aparenta prosperitate a celor răi, observând modul în care par să evite durerea și suferința pe care o experimentează alții.
Isaia 10:1-2 - „Vai de cei care decretează legile nedrepte și funcționarii care prescriu opresiunea. Să -i devieze pe săraci de judecată și să -i smulgă pe dreptul afectat de poporul meu; să -și dezbrace văduvele și să -i fure pe orfani ! Acest verset denunță opresiunea răutăcioasă împotriva celor nevoiași și vulnerabili, care este una dintre principalele preocupări ale lui Iov din capitolul 24.
Ieremia 12:1 - "Ești drept, Doamne, când pledez cu tine, totuși îți voi vorbi despre judecățile tale. De ce faci calea celor răi și trăiesc în pace toți cei care procedează cu căldură?" Acest verset prezintă o situație similară cu cea a lui Iov, Profetul Ieremia punând la îndoială dreptatea lui Dumnezeu înainte de aparenta succes al celor răi.
Habakkuk 1:2-3- "Cât timp, Doamne, voi striga și nu mă vei auzi? Distrugerea și violența sunt înaintea mea; există lupte și apare disputa." Habakkuk se întreabă, de asemenea, de ce Dumnezeu pare să permită violența și opresiunea, în special în raport cu oamenii lui Dumnezeu.
Fejezetek: