1. Când au auzit Sanbalát, Tobía, arabii, cei din Amón şi din Aşdód că restaurarea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se astupe, s-au mâniat foarte tare.

2. Au conspirat toţi împreună să vină împotriva Ierusalímului şi să provoace haos în el.

3. Doar noi ne-am rugat la Dumnezeul nostru şi am stabilit pază împotriva lor zi şi noapte.

4. Însă Iúda zicea: „Puterea celui care cară slăbeşte şi praful se măreşte; nu vom putea să reconstruim zidul”.

5. Şi duşmanii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea [nimic] până când vom ajunge în mijlocul lor: îi vom ucide şi vom face să înceteze lucrarea”.

6. Iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori şi ne-au spus despre toate locurile de unde veneau împotriva noastră.

7. De aceea, în locurile cele mai de jos din spatele zidului, în locurile expuse, în spatele zidului, am pus poporul, după familiile lor, cu săbiile, cu suliţele şi cu arcurile lor.

8. M-am uitat, m-am ridicat şi le-am zis nobililor, guvernatorilor şi restului poporului: „Nu vă temeţi de ei! Amintiţi-vă de Domnul cel mare şi înfricoşător şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru soţiile şi casele voastre!”.

9. Când au auzit duşmanii noştri că ni s-a făcut cunoscut, Dumnezeu a distrus planul lor, iar noi toţi ne-am întors la zid, fiecare la lucrarea lui.

10. Din ziua aceea, jumătate dintre slujitorii mei făceau lucrarea, iar jumătate dintre ei purtau suliţe, scuturi, arcuri şi armuri. Iar căpeteniile erau în urma întregii case a lui Iúda.

11. Cei care construiau zidul şi cei ce purtau poverile sau încărcau, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă ţineau arma.

12. Constructorii aveau fiecare sabia încinsă peste coapsele sale şi construiau. Iar cel care suna din corn era lângă mine.

13. Le-am zis nobililor, guvernatorilor şi restului poporului: „Lucrarea este mare şi întinsă, iar noi suntem împrăştiaţi pe zid departe unul de altul.

14. În locul unde veţi auzi sunetul cornului, de acolo să vă adunaţi lângă noi! Dumnezeul nostru va lupta pentru noi”.

15. Aşa făceam lucrarea: jumătate dintre noi purta suliţa de la ivirea zorilor până când apăreau stelele.

16. În acelaşi timp, am mai zis poporului: „Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalím cu slujitorul lui; vom avea noaptea pentru pază şi ziua pentru lucrare!”.

17. Nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei şi nici oamenii de pază care erau în urma mea nu ne-am schimbat hainele şi fiecare [se ducea] cu armele la apă.





“É sempre necessário ir para a frente, nunca para trás, na vida espiritual. O barco que pára em vez de ir adiante é empurrado para trás pelo vento.” São Padre Pio de Pietrelcina