1 Cine este ca înţeleptul şi cine cunoaşte interpretarea lucrurilor? Înţelepciunea omului îi luminează faţa şi încruntarea feţei i-o schimbă!
2 Eu [zic]: „Observă porunca regelui din cauza jurământului lui Dumnezeu!
3 Nu te pripi să pleci din faţa lui şi nu sta într-un lucru rău, căci el face ceea ce-i place!”.
4 Deoarece cuvântul regelui are putere şi cine i-ar putea spune: „Ce faci?”.
5 Cel care observă porunca nu va cunoaşte lucrul rău, iar timpul judecăţii este cunoscut de inima celui înţelept.
6 Căci pentru orice lucru plăcut este un timp şi o judecată, iar răutatea omului este mare asupra lui.
7 Căci el nu cunoaşte ceea ce va fi. Cine ar putea să-i facă cunoscut ce va fi?
8 Nu este niciun om ca să aibă putere asupra duhului său, să-şi ţină suflarea; nu este cine să aibă putere asupra zilei morţii şi nu este cine să trimită în război. Nelegiuirea nu-l va scăpa pe cel care o săvârşeşte.
9 Toate acestea le-am văzut şi am pus la inimă tot ceea ce s-a făcut sub soare. Este un timp când omul are putere asupra omului ca să-i facă rău.
10 Astfel, i-am văzut pe cei vinovaţi îngropaţi şi s-au dus. Au mers din locul sfânt şi au fost uitaţi în cetatea în care au făcut [lucruri] corecte. Şi aceasta este o deşertăciune.
11 Pentru că nu face repede un decret împotriva unei lucări rele, de aceea inima fiilor oamenilor este plină [de dorinţa] de a face rău.
12 Cel păcătos face răul de o sută [de ori] şi-şi lungeşte [zilele]. Totuşi, eu ştiu că este bine pentru cei care se tem de Dumnezeu că se tem de el.
13 Dar nu este bine pentru cel vinovat şi nu-şi lungeşte zilele ca o umbră, pentru că nu se teme de faţa lui Dumnezeu.
14 Există o deşertăciune care se face pe pământ: sunt drepţi care sunt loviţi ca pentru lucrarea celor vinovaţi şi sunt vinovaţi care sunt loviţi ca pentru lucrarea celor drepţi. Şi am zis că şi aceasta este deşertăciune.
15 Am lăudat veselia pentru că nu este bine pentru om sub soare decât să mănânce, să bea şi să se veselească; aceasta va rămâne cu el în truda sa, în zilele vieţii sale pe care i le dă Dumnezeu sub soare.
16 Când mi-am pus la inimă să cunosc înţelepciunea şi să văd îndeletnicirea care se face pe pământ şi că nici ziua şi nici noaptea ochii [omului] nu văd somnul,
17 am văzut că toată lucrarea este a lui Dumnezeu şi că omul nu poate să afle lucrarea care se face sub soare. Oricât s-ar trudi omul să caute, nu găseşte şi chiar dacă cel înţelept ar spune că ştie, tot nu poate să găsească.
Versículos relacionados com Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul), 8:
În capitolul 8 din Eclesiaste, autorul reflectă justiția și înțelepciunea umană în fața puterii conducătorilor. El subliniază că dreptatea nu este întotdeauna făcută imediat și că adesea cei răi prosperă pe măsură ce cei drepți suferă. Mai mult, el evidențiază importanța ascultării pentru autoritățile constituite, deși recunoaște că acest lucru nu este întotdeauna ușor. Mai jos sunt cinci versete legate de aceste teme:
Proverbe 21:1: "Inima regelui este ca un Riberate controlat de Domnul; El îl direcționează oriunde vrea." Acest verset indică ideea că, deși conducătorii umani au putere, Dumnezeu este cel care își controlează inimile și își direcționează căile. Acest lucru poate fi reconfortant pentru cei care se simt neputincioși în fața autorităților.
Psalmul 72:1-2: "O, DUMNEZEU, ÎNVĂȚĂȚI-VĂ REGELOR JUDGENTELE ȘI DREPTUL TĂU PENTRU FIUL REGEI. El va stăpâni poporul tău cu dreptatea și nevoia ta cu dreptatea." Acest psalm spune o rugăciune pentru un conducător neprihănit care guvernează înțelept și dreptate. Poate fi o încurajare pentru cei care doresc lideri intacti și corecți.
Romani 13:1-2: „Fiecare persoană este supusă autorităților superioare; căci nu există nicio autoritate care să nu provină de la Dumnezeu; iar cei care există au fost hirotoniți de Dumnezeu. Prin urmare, care se opune autorității rezistă la hirotonia lui Dumnezeu; cei care rezistă vor aduce condamnarea asupra lor. " Acest extras din scrisoarea lui Pavel către romani evidențiază importanța ascultării pentru autoritățile constituite, chiar dacă nu sunt perfecte. Autorul Ecclesiastes subliniază și această idee.
Isaia 1:23: "Liderii lor sunt rebeli, tovarăși ai hoților; toți iubesc mita și aleargă după cadouri. Nu apără dreptul orfanului, iar cauza văduvei nu vine înaintea lor." Acest verset îi critică pe liderii corupți care nu fac dreptate și se îngrijorează doar de îmbogățire. Această critică este în conformitate cu reflectarea autorului Ecclesiastes asupra nedreptății și impunității.
Isaia 40:15: „Iată, națiunile sunt ca o picătură de apă care cade dintr -o găleată și ca un bob de pulbere din echilibru; insulele sunt ca pulberea subțire care se ridică”. Acest verset poate fi văzut ca o amintire a mărimii umane înaintea puterii lui Dumnezeu. Deși conducătorii pot părea puternici, importanța lor este minimă în fața măreției divine.
Fejezetek: