1 Aşadar, când Domnul a aflat că fariseii auziseră că Isus făcea mai mulţi discipoli şi boteza [mai mulţi] decât Ioan –
2 deşi nu Isus însuşi boteza, ci discipolii lui –,3a părăsit Iudéea şi s-a dus din nou în Galiléea,
4 dar trebuia să treacă prin Samaría.
5 A venit, aşadar, într-o cetate din Samaría numită Síhar, aproape de ţinutul pe care Iacób i-l dăduse fiului său Iosíf.
6 Acolo era fântâna lui Iacób. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a aşezat la fântână. Era pe la ceasul al şaselea.
7 A venit o femeie din Samaría ca să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă‑mi să beau!”.
8 Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare.
9 Aşadar, femeia samariteană i-a zis: „Cum, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?”. De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii.
10 Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune: «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie!”.
11 Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde, deci, ai apa vie?
12 Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacób, care ne-a dat fântâna şi au băut din ea el, fiii lui şi turmele lui?”.
13 Isus a răspuns şi i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou,
14 dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată şi apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică”.
15 I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot!”.
16 El i-a zis: „Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici!”.
17 Femeia a răspuns şi i-a zis: „Nu am bărbat”. Isus i-a spus: „Bine ai zis: «Nu am bărbat»,
18 pentru că ai avut cinci bărbaţi, şi cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău. În privinţa asta ai spus adevărul”.
19 Femeia i-a zis: „Doamne, văd că tu eşti profet.
20 Părinţii noştri l-au adorat [pe Dumnezeu] pe muntele acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalím este locul unde trebuie să-l adore”.
21 Isus i-a spus: „Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalím!
22 Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei.
23 Însă vine ceasul – şi acum este – când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută.
24 Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore”.
25 Femeia i-a zis: „Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate”.
26 Isus i-a zis: „Eu sunt, cel care îţi vorbesc!”.
27 Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. Şi se mirau că vorbeşte cu o femeie, dar nimeni nu i-a zis: „Ce cauţi?” sau: „De ce vorbeşti cu ea?”.
28 Atunci, femeia şi-a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a spus oamenilor:
29 „Veniţi şi vedeţi omul care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este acesta Cristos?”.
30 Ei au ieşit din cetate şi au venit la el.
31 Între timp, discipolii îl rugau: „Rabbí, mănâncă!”.
32 Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi”.
33 Aşadar, discipolii ziceau unii către alţii: „Oare i-a adus cineva de mâncare?”.
34 Isus le-a zis: „Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui.
35 Nu spuneţi voi: «Mai sunt încă patru luni şi vine secerişul»? Iată, eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi lanurile că sunt albe pentru seceriş! Deja
36 secerătorul îşi primeşte plata şi adună roadele spre viaţa veşnică, pentru ca semănătorul să se bucure la fel cu secerătorul.
37 Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: «Unul este semănătorul, altul secerătorul».
38 Eu v-am trimis să seceraţi ceva pentru care nu aţi trudit. Alţii au trudit, iar voi aţi intrat peste truda lor”.
39 Mulţi dintre samaritenii cetăţii aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: „Mi-a spus tot ce am făcut”.
40 Aşadar, când au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile.
41 Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui.
42 Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”.
43 (Mt 8,5-13; Lc 7,1-10) După cele două zile, [Isus] a plecat în Galiléea.
44 Isus însuşi dăduse mărturie că niciun profet nu este cinstit în propria lui patrie.
45 Dar, când a ajuns în Galiléea, galileenii l-au primit [bine], pentru că văzuseră toate câte făcuse la Ierusalím la sărbătoare, căci şi ei fuseseră la sărbătoare.
46 A venit deci din nou în Cána Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Acolo era un funcţionar regal al cărui fiu era bolnav în Cafárnaum.
47 Când a auzit acesta că Isus a venit din Iudéea în Galiléea, a venit la el şi i-a cerut să coboare şi să-i vindece fiul, căci era pe moarte.
48 Atunci, Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!”.
49 Funcţionarul regal i-a zis: „Doamne, coboară înainte de a muri copilul meu!”.
50 Isus i-a zis: „Mergi, fiul tău trăieşte!”. Omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Isus şi s-a dus.
51 Şi, iată, coborând, servitorii lui i-au ieşit înainte, spunându-i că fiul lui trăieşte!
52 I-a întrebat, deci, la ce oră a început să-i fie mai bine, iar ei i-au spus: „Ieri, la ceasul al şaptelea l-a lăsat febra”.
53 Tatăl şi-a dat seama că în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui.
54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus când a venit din Iudéea în Galiléea.
Versículos relacionados com Evanghelia după sf. Ioan, 4:
Capitolul 4 din Evanghelia lui Ioan raportează întâlnirea lui Isus cu o femeie samariteană lângă fântâna lui Iacob. În timpul conversației, Isus dezvăluie că El este Mesia așteptată și femeia vor împărtăși veștile cu conaționalii ei. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în acest capitol:
1 Corinteni 3:6: „Am plantat, Apollo udat, dar Dumnezeu a fost cel care a dat creșterea”. Acest verset se referă la metafora recoltei pe care Isus o folosește în timpul conversației cu femeia samariteană, arătând că sămânța pe care a plantat -o va germina în viața eternă.
Ioan 6:35: „Eu sunt pâinea vieții, cel care vine la mine nu va fi foame, iar cel care crede în mine nu va fi niciodată însetat”. În acest verset, Isus folosește un limbaj metaforic pentru a explica că El este sursa apei vii, care stinge setea spirituală a femeii samaritene.
Psalmul 36:9: „Căci sursa de viață este în tine; datorită luminii tale, vedem lumina”. Acest psalm se referă la revelația lui Isus la femeia samariteană ca sursă a apei vii și a luminii care ghidează pentru mântuire.
Ioan 7:38: „Cine crede în mine, așa cum spune Scriptura, râurile de apă vie vor fugi din pântecele lui”. Acest verset se referă la metafora apei vii folosite de Isus în timpul conversației cu femeia samariteană și arată cum credința în Isus se poate revărsa în binecuvântări pentru ceilalți.
1 Ioan 4:16: „Și știm și credem în dragoste pe care Dumnezeu îl are pentru noi. Dumnezeu este iubire, iar cel care rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu și în Dumnezeu în El”. Acest verset se referă la mesajul iubirii pe care Isus îl împărtășește cu femeia samariteană și arată cum credința în Dumnezeu poate transforma viața oamenilor.
Fejezetek: