Talált 376 Eredmények: înțelepciune a lui Solomon
Regele Solomón i-a dat reginei din Sába tot ceea ce a dorit, tot ce a cerut în afară de ceea ce i-a dat după bunătatea sa regele Solomón. Apoi ea s-a întors şi s-a dus în ţara ei, ea şi slujitorii ei. (Cartea întâi a Regilor 10, 13)
Greutatea aurului care venea la Solomón în fiecare an era de şase sute şaizeci şi şase de talánţi de aur, (Cartea întâi a Regilor 10, 14)
Regele Solomón a făcut două sute de scuturi mari din aur bătut: şase sute [de sícli] de aur intrau pentru fiecare scut; (Cartea întâi a Regilor 10, 16)
Toate vasele de băut ale regelui Solomón erau din aur şi toate obiectele din încăperea [numită] Pădurea Libánului erau din aur curat. Nimic nu era din argint: în zilele lui Solomón, [argintul] nu avea nicio valoare. (Cartea întâi a Regilor 10, 21)
Regele Solomón a fost mai mare decât toţi regii pământului în bogăţie şi înţelepciune. (Cartea întâi a Regilor 10, 23)
Toată lumea căuta [să vadă] faţa lui Solomón ca să audă înţelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. (Cartea întâi a Regilor 10, 24)
Solomón a adunat care şi călăreţi: avea o mie patru sute de care şi douăsprezece mii de călăreţi pe care i-a pus în cetăţile pentru care şi pe lângă rege, la Ierusalím. (Cartea întâi a Regilor 10, 26)
Caii pe care îi avea Solomón proveneau din Egipt şi din Qewé. Negustorii regelui îi cumpărau din Qewé pe un preţ: (Cartea întâi a Regilor 10, 28)
Regele Solomón a iubit multe femei străine pe lângă fiica lui Faraón: din Moáb, din Amón, din Edóm, sidoniéne şi hetée, (Cartea întâi a Regilor 11, 1)
care erau din neamurile despre care Domnul le zisese fiilor lui Israél: „Să nu intraţi la ele şi nici ele să nu intre la voi, ca să nu vă plece inimile spre dumnezeii lor!”. De ele s-a alipit Solomón din iubire. (Cartea întâi a Regilor 11, 2)
Când a îmbătrânit Solomón, soţiile i-au înclinat inima spre alţi dumnezei. Inima nu i-a fost întru totul cu Domnul Dumnezeul său, aşa cum fusese inima lui Davíd, tatăl său. (Cartea întâi a Regilor 11, 4)
Solomón s-a dus după Astárte, zeiţa sidoniénilor, şi după Milcóm, zeul abominábil al celor din Amón. (Cartea întâi a Regilor 11, 5)