Talált 2713 Eredmények: Când
A treia zi, pe când ei erau încă suferinzi, cei doi fii ai lui Iacób, Simeón şi Lévi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, au venit asupra cetăţii care [se credea] în siguranţă şi i-au ucis pe toţi cei de parte bărbătească. (Cartea Genezei 34, 25)
Dumnezeu i-a zis lui Iacób: „Ridică-te, urcă la Bétel şi locuieşte acolo! Fă acolo un altar lui Dumnezeu, care ţi s-a arătat când fugeai din faţa fratelui tău, Esáu!”. (Cartea Genezei 35, 1)
A zidit acolo un altar şi a numit locul El-Bétel, căci acolo i se descoperise Dumnezeu pe când fugea din faţa fratelui său. (Cartea Genezei 35, 7)
Dumnezeu i s-a arătat încă o dată lui Iacób, când a venit din Padán-Arám, şi l-a binecuvântat. (Cartea Genezei 35, 9)
Şi, pe când ieșea sufletul ei [din ea], căci [dădea] să moară, i-a pus numele Ben-Oní: dar tatăl său l-a numit Beniamín. (Cartea Genezei 35, 18)
Pe când locuia Israél în ţinutul acela, Rubén s-a dus şi s-a culcat cu Bílha, concubina tatălui său. Şi Israél a auzit. Cei doisprezece patriarhi, fii ai lui Iacób Fiii lui Iacób au fost doisprezece; (Cartea Genezei 35, 22)
Aceştia sunt fiii lui Ţibeón: Aiá şi Aná. Acesta este acel Aná care a găsit izvoarele calde în pustiu pe când păştea măgarii lui Țibeon, tatăl său. (Cartea Genezei 36, 24)
Acestea sunt generațiile lui Iacób. Iosíf, când avea şaptesprezece ani, era păstor împreună cu fraţii lui la turmă; fiind el tânăr, era cu fiii Bílhăi şi cu fiii Zílpei, soţiile tatălui său. Iosíf venea la tatăl lor cu ceea ce se vorbea rău despre părinții lor. (Cartea Genezei 37, 2)
Când Iosíf a sosit la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosíf de tunica sa, de tunica aceea cu mâneci lungi care era pe el, (Cartea Genezei 37, 23)
A mai născut un fiu şi i-a pus numele Şelá; era la Chezíb când l-a născut. (Cartea Genezei 38, 5)
El a răspuns: „Îţi voi trimite un ied din turmă”. Ea a zis: „Da, dacă îmi dai o garanţie până când îl vei trimite”. (Cartea Genezei 38, 17)
Pe când o scoteau afară, ea a trimis să i se spună socrului ei: „De la omul căruia îi aparţin acestea am zămislit eu; vezi, te rog, ale cui sunt inelul cu pecete, colanul şi toiagul acesta”. (Cartea Genezei 38, 25)