Talált 242 Eredmények: Egipt

  • Toate sufletele care au venit cu Iacób în Egipt şi care au ieşit din coapsele lui, fără a le socoti pe soţiile fiilor lui Iacób, au fost de toate şaizeci şi şase de suflete. (Cartea Genezei 46, 26)

  • Şi fiii lui Iosíf care i se născuseră în Egipt erau două suflete. Toate sufletele din casa lui Iacób care au venit în Egipt erau şaptezeci. (Cartea Genezei 46, 27)

  • Când s-au apropiat zilele ca Israél să moară, l-a chemat pe fiul său Iosíf şi i-a zis: „Dacă am aflat har în ochii tăi, pune mâna sub coapsa mea şi fă cu mine după bunăvoinţă şi adevăr: să nu mă îngropi, te rog, în Egipt! (Cartea Genezei 47, 29)

  • Când mă voi culca împreună cu părinţii mei, să mă duci din Egipt şi să mă îngropi în mormântul lor!”. Şi el a zis: „Voi face după cuvântul tău”. (Cartea Genezei 47, 30)

  • Acum, cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului până ca eu să vin la tine în Egipt, vor fi ai mei; Efraím şi Manáse, ca şi Rubén şi Simeón, vor fi ai mei. (Cartea Genezei 48, 5)

  • După ce l-a îngropat pe tatăl său, Iosíf s-a întors în Egipt împreună cu fraţii săi şi cu toţi cei care se suiseră cu el ca să-l îngroape pe tatăl său. (Cartea Genezei 50, 14)

  • Iosíf a locuit în Egipt, el şi casa tatălui său. Iosíf a trăit o sută zece ani. (Cartea Genezei 50, 22)

  • Iosíf a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sarcofag în Egipt. (Cartea Genezei 50, 26)

  • Acestea sunt numele fiilor lui Israél veniţi în Egipt împreună cu Iacób; ei au venit fiecare cu familia lui: (Cartea Exodului 1, 1)

  • Toate sufletele ieșite din coapsele lui Iacób erau şaptezeci de suflete. Iosíf era [deja] în Egipt. (Cartea Exodului 1, 5)

  • Şi s-a ridicat peste Egipt un nou rege, care nu-l cunoscuse pe Iosíf. (Cartea Exodului 1, 8)

  • Domnul a zis: „Am văzut necazul poporului meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele lor din cauza asupritorilor. Îi cunosc durerea. (Cartea Exodului 3, 7)


“Não se desencoraje, pois, se na alma existe o contínuo esforço de melhorar, no final o Senhor a premia fazendo nela florir, de repente, todas as virtudes como num jardim florido.” São Padre Pio de Pietrelcina