Talált 120 Eredmények: Morţii
Vecinii mei mă luau în râs, spunând: „Tot nu se teme. A fost căutat ca să fie ucis pentru o astfel de faptă, dar a fugit. Iată, îngroapă din nou morţii!”. (Cartea lui Tobía 2, 8)
Nu am ascultat de poruncile tale, iar tu ne-ai dat prăzii, captivităţii şi morţii şi am devenit de exemplu, de batjocură şi de ruşine pentru toate popoarele între care ne-ai împrăştiat. (Cartea lui Tobía 3, 4)
Nu mi-am pătat numele şi nici numele tatălui meu în ţara captivităţii mele. Sunt singură la tatăl meu şi nu are un alt copil care să-l moştenească. Nu are niciun frate apropiat şi nici rudă, ca să mă păstrez de soţie pentru el. Mi-au pierit deja şapte [soţi]: pentru ce să mai trăiesc? Dar dacă ţie nu-ţi place să mă dai morţii, Doamne, ascultă acum reproşul [adus] mie!”. (Cartea lui Tobía 3, 15)
Vezi, fiule, câte i-a făcut Nadáb lui Ahicár, care l-a crescut! Oare nu a ajuns de viu în pământ? Dumnezeu i-a răsplătit nelegiuirea sub ochii săi şi l-a adus la lumină pe Ahicár, iar pe Nadáb l-a dus în întuneric pe veci, pentru că a căutat să-l ucidă pe Ahicár. Dând de pomană, l-a scos din laţul morţii pe care i-l întinsese Nadáb, iar Nadáb a căzut în laţul morţii şi a pierit. (Cartea lui Tobía 14, 10)
Răniţii lor vor umple văile, toţi torenţii şi râurile lor se vor umple până la revărsare de morţii lor. (Cartea Iudítei 2, 8)
Îi vom arde, iar munţii lor se vor îmbăta de sângele lor, câmpiile lor se vor umple de morţii lor şi nu va rezista puterea picioarelor lor înaintea noastră, ci vor fi nimiciţi, spune regele Nabucodonosór, domnul întregului pământ, şi nu se va pierde niciunul dintre cuvintele lui. (Cartea Iudítei 6, 4)
Iudíta i-a spus: „Cine sunt eu să mă împotrivesc domnului meu? Tot ce este plăcut în ochii lui voi face degrabă! Şi aceasta va fi pentru mine o bucurie până în ziua morţii mele”. (Cartea Iudítei 12, 14)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
S-o profaneze întunericul şi umbra morţii, să se aşeze asupra ei un nor şi s-o înspăimânte întunecimile zilei! (Cartea lui Iob 3, 5)
înainte să mă duc şi să nu mă mai întorc spre ţinutul întunericului şi al umbrei morţii, (Cartea lui Iob 10, 21)
ţinut întunecat ca bezna umbrei morţii, fără noimă, unde strălucirea este ca bezna!”. (Cartea lui Iob 10, 22)
Dezvăluie adâncimile din întuneric şi face să iasă la lumină umbra morţii. (Cartea lui Iob 12, 22)