Talált 297 Eredmények: Rămas

  • Barác a urmărit carele şi tabăra până la Haróşet-Goím. A trecut toată tabăra lui Siséra prin ascuţişul sabiei: nu a rămas nimeni. (Cartea Judecătorilor 4, 16)

  • Atunci cei care au rămas din popor au coborât cu nobilii. Domnul [însuşi] a coborât pentrumineprintreeroi. (Cartea Judecătorilor 5, 13)

  • De ce ai rămas în mijlocul staulelor? Ca să asculţi behăitul turmelor? La pâraiele lui Rubén s-aufăcutplanurimari. (Cartea Judecătorilor 5, 16)

  • Galaád a rămas dincolo de Iordán. De ce trăieşte Dan străin pe corăbii? Aşér a stat pe ţărmul mării şi s-a odihnitpemalurileei. (Cartea Judecătorilor 5, 17)

  • În noaptea aceea, Dumnezeu a făcut aşa. Numai vălul a rămas uscat, iar pe tot pământul era rouă. (Cartea Judecătorilor 6, 40)

  • Acum strigă în auzul poporului: «Cine este fricos sau tremură să se întoarcă şi să plece de la muntele Galaád!»”. Şi s-au întors douăzeci şi două de mii de oameni din popor; şi au mai rămas zece mii. (Cartea Judecătorilor 7, 3)

  • Au rămas fiecare la locul lui în jurul taberei: toată tabăra a început să alerge, să urle şi să fugă. (Cartea Judecătorilor 7, 21)

  • Israél a trimis mesageri la regele din Edóm ca să-i spună: ‹Lasă-mă, te rog, să trec prin ţara ta!›. Dar regele din Edóm [nici] n-a voit să audă. A trimis şi la regele din Moáb, dar nici el n-a vrut. Şi Israél a rămas la Cádeş. (Cartea Judecătorilor 11, 17)

  • Micá i-a zis: „Rămâi la mine! Tu să-mi fii tată şi preot şi eu îţi voi da zece [sícli] de argint pe an, un rând de haine şi mâncare”. Şi levítul a rămas. (Cartea Judecătorilor 17, 10)

  • Concubina i-a fost infidelă şi a plecat de la el la casa tatălui ei, în Betleémul lui Iúda, şi a rămas acolo timp de patru luni. (Cartea Judecătorilor 19, 2)

  • Bărbatul s-a ridicat să plece; dar socrul a insistat şi el a rămas şi a înnoptat acolo. (Cartea Judecătorilor 19, 7)

  • Către ziuă, femeia a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era bărbatul ei [şi a rămas] acolo până [s-a făcut] ziuă. (Cartea Judecătorilor 19, 26)


“Não abandone sua alma à tentação, diz o Espírito Santo, já que a alegria do coração é a vida da alma e uma fonte inexaurível de santidade.” São Padre Pio de Pietrelcina