Talált 361 Eredmények: Rut
Regele l-a cruţat pe Mefibóşet, fiul lui Ionatán, fiul lui Saul, datorită jurământului Domnului dintre ei, dintre Davíd şi Ionatán, fiul lui Saul. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 7)
Şi au apărut izvoarele mării şi s-au descoperit temeliile lumii la mustrarea Domnului, la suflarea duhului mâniei sale. (Cartea a doua a lui Samuél 22, 16)
Cei trei viteji au pătruns prin tabăra filisténilor şi au scos apă din fântâna de la Betleém, de la poartă. Au adus-o şi au dat-o lui Davíd, dar el n-a vrut s-o bea şi a vărsat-o înaintea Domnului. (Cartea a doua a lui Samuél 23, 16)
Îngerul şi-a întins mâna spre Ierusalím ca să-l nimicească. Dar Domnului i-a părut rău pentru nenorocirea [aceasta] şi i-a zis îngerului care nimicea poporul: „Ajunge acum! Retrage-ţi mâna!”. Îngerul Domnului era lângă aria lui Arávna, iebuséul. (Cartea a doua a lui Samuél 24, 16)
Cererea aceasta a fost plăcută în ochii Domnului pentru că Solomón a cerut lucrul acesta. (Cartea întâi a Regilor 3, 10)
Dumnezeu a zis: „Fiindcă ai cerut lucrul acesta: nu ai cerut pentru tine zile multe, nu ai cerut pentru tine bogăţii, nu ai cerut viaţa duşmanilor tăi, ci ai cerut pentru tine discernământ ca să asculţi judecata, (Cartea întâi a Regilor 3, 11)
Îţi voi da ce n-ai cerut: bogăţii şi faimă. Şi nu va fi nimeni ca tine între regi în toate zilele [vieţii] tale. (Cartea întâi a Regilor 3, 13)
Regele Solomón i-a dat reginei din Sába tot ceea ce a dorit, tot ce a cerut în afară de ceea ce i-a dat după bunătatea sa regele Solomón. Apoi ea s-a întors şi s-a dus în ţara ei, ea şi slujitorii ei. (Cartea întâi a Regilor 10, 13)
Iar el a mers în pustiu cale de o zi; a ajuns şi a şezut sub un ienupăr. Atunci a cerut să moară, zicând: „Ajunge, acum, Doamne, ia-mi viaţa, pentru că nu sunt mai bun decât părinţii mei!”. (Cartea întâi a Regilor 19, 4)
Dar am păstrat în Israél şapte mii [de oameni] ai căror genunchi nu s-au plecat înaintea lui Báal şi ale căror guri nu l-au sărutat”. (Cartea întâi a Regilor 19, 18)
[Elizéu] a părăsit boii, a alergat după Ilíe şi i-a zis: „Lasă-mă să-i sărut pe tatăl meu şi pe mama mea şi voi veni după tine!”. [Ilíe] i-a răspuns: „Mergi şi întoarce-te, căci [ştii] ce ţi-am făcut!”. (Cartea întâi a Regilor 19, 20)
Dar în timp ce slujitorul tău trebăluia pe ici şi pe colo, iată, [omul acela] a dispărut”. Atunci regele lui Israél i-a zis: „Aşa este judecata ta. Tu [însuţi] ai decis-o”. (Cartea întâi a Regilor 20, 40)