Talált 446 Eredmények: câmp de luptă

  • Cáin a vorbit cu Ábel, fratele său. Când erau pe câmp, Cáin s-a ridicat împotriva lui Ábel, fratele său, şi l-a ucis. (Cartea Genezei 4, 8)

  • Au ieşit regele din Sodóma, regele din Gomóra, regele din Admá, regele din Ţeboím şi regele din Béla, adică din Ţoár, şi s-au aşezat în linie de luptă împotriva lor în valea Sidím, (Cartea Genezei 14, 8)

  • La căderea serii, a ieşit Isáac la câmp să se plimbe; şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, veneau nişte cămile. (Cartea Genezei 24, 63)

  • şi i-a zis servitorului: „Cine este bărbatul acela care merge pe câmp în întâmpinarea noastră?”. Servitorul i-a răspuns: „El este stăpânul meu!”. Atunci ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit. (Cartea Genezei 24, 65)

  • Odată, Iacób a pregătit o fiertură, Esáu a venit de la câmp şi era frânt [de oboseală]. (Cartea Genezei 25, 29)

  • Acum ia-ţi instrumentele, tolba ta şi arcul tău, ieşi la câmp şi vânează [ceva] vânat pentru mine! (Cartea Genezei 27, 3)

  • Rebéca asculta când Isáac îi vorbea lui Esáu, fiul său. Când Esáu a plecat la câmp să vâneze [ceva] vânat pentru tatăl său, (Cartea Genezei 27, 5)

  • S-a uitat şi iată că pe câmp era o fântână; şi, iată, erau trei turme de oi care erau întinse lângă ea; căci din acea fântână se adăpau turmele. Piatra de pe gura fântânii era mare. (Cartea Genezei 29, 2)

  • Rubén a mers în zilele seceratului grâului şi a găsit mandragore pe câmp şi le-a adus Léei, mama sa. Atunci Rahéla a zis Léei: „Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău!”. (Cartea Genezei 30, 14)

  • Seara, pe când se întorcea Iacób de la câmp, Léa i-a ieşit în întâmpinare şi a zis: „La mine vei intra, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu”. Şi el s-a culcat cu ea în noaptea aceea. (Cartea Genezei 30, 16)

  • Iacób a trimis să le cheme pe Rahéla şi pe Léa la câmp, unde era turma lui. (Cartea Genezei 31, 4)

  • Văzând că nu-l poate învinge, i-a atins încheietura coapsei şi încheietura coapsei lui Iacób s-a dislocat în timp ce se lupta cu el. (Cartea Genezei 32, 26)


“É doce o viver e o penar para trazer benefícios aos irmãos e para tantas almas que, vertiginosamente, desejam se justificar no mal, a despeito do Bem Supremo.” São Padre Pio de Pietrelcina