Talált 37 Eredmények: familie regală
şi fraţii lor, după descendenţele lor, nouă sute cincizeci şi şase. Toţi aceştia erau capi de familie în casele părinţilor lor. (Cartea întâi a Cronicilor 9, 9)
Atalía, mama lui Ahazía, văzând că fiul ei a murit, s-a ridicat şi a nimicit întreaga descendenţă regală a casei lui Iúda. (Cartea a doua a Cronicilor 22, 10)
Mulţi dintre capii de familie au oferit [daruri] pentru lucrare. Guvernatorul a dat pentru vistierie o mie de daríci de aur, cincizeci de ceşti şi cinci sute treizeci de veşminte preoţeşti. (Cartea lui Nehemía 7, 69)
[Tobít] i-a zis: „Frate, din ce familie şi din ce trib eşti? Lămureşte-mă, frate!”. (Cartea lui Tobía 5, 11)
[Tobít] i-a zis: „Mergi sănătos şi teafăr, frate! Nu te supăra pe mine, frate, că am vrut să ştiu adevărul despre familia ta! Se întâmplă că-mi eşti rudă şi dintr-o familie bună şi cinstită. I-am cunoscut pe Ananía şi pe Natán, cei doi fii ai lui Semelías cel Mare. Ei mergeau cu mine la Ierusalím şi se prosternau cu mine acolo şi nu au rătăcit. Fraţii tăi sunt oameni cinstiţi, eşti dintr-un neam bun. Fii binevenit!”. (Cartea lui Tobía 5, 14)
Regina Vásti a dat şi ea un ospăţ femeilor din casa regală a regelui Artaxérxes. (Cartea Estérei 2, 9)
să o aducă în faţa lui pe regina Vásti cu coroana regală, ca să arate popoarelor şi căpeteniilor frumuseţea ei, căci era frumoasă la chip. (Cartea Estérei 2, 11)
Estéra a fost dusă la regele Artaxérxes, în casa regală, în luna a zecea, adică luna Tébet, în anul al şaptelea al domniei lui. (Cartea Estérei 3, 16)
Regele a iubit-o pe Estéra mai mult decât pe toate femeile şi ea a aflat har şi îndurare în ochii lui mai mult decât toate fecioarele. El a pus coroana regală pe capul ei şi a fost regină în locul lui Vásti. (Cartea Estérei 3, 17)
trebuie să i se aducă îmbrăcăminte regală cu care se îmbracă regele, calul pe care călăreşte regele şi să i se pună o coroană regală pe cap. (Cartea Estérei 7, 8)
[toate acestea] într-o singură zi, în toate provinciile regelui Artaxérxes, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár. (12a) Aceasta este copia scrisorii care a fost scrisă: (12b) „Artaxérxes, regele cel mare, celor din India până în Etiópia, celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, guvernatorilor şi celor ce ne sunt fideli, sănătate! (12c) Mulţi care au primit adesea cinstiri din îmbelşugata bunătate a binefăcătorilor au râvnit la mai mult şi caută numai să le facă rău supuşilor; nefiind capabili să poarte ceea ce trebuia să-i mulţumească, au plănuit să se ridice împotriva binefăcătorilor lor. 12d Nu se mulţumesc să dispreţuiască recunoştinţa oamenilor, ci au devenit aroganţi din cauza laudelor unor oameni străini; se gândesc că vor scăpa de dreptatea Dumnezeului care vede totul şi urăşte răul. 12e Adesea, şi mulţi dintre cei care au fost constituiţi la putere, pentru că au încredinţat prietenilor de încredere administrarea lucrurilor şi s-au lăsat influenţaţi, au avut de suportat sânge nevinovat şi au căzut în nedreptăţi iremediabile. 12f Ei înşală prin discursuri maliţioase, amăgind curata bună-credinţă a stăpânilor. 12g Putem să vedem nu atât din povestirile mai vechi care ne-au fost transmise, cât observând ceea ce se petrece lângă voi, adică nedreptăţile cumplite [făcute] în mod mişel de către cei care deţin putere fără să o merite. 12h Se cuvine să [privim] dincolo de toate acestea ca să oferim un imperiu liniştit şi cu pace tuturor oamenilor, 12i făcând schimbări şi judecând mereu cauzele care ni se prezintă cu privire nepărtinitoare. (12k) Astfel era şi Amán, [fiul] lui Amedáta, un macedonean, în realitate străin de sângele perşilor şi deosebindu-se mult de blândeţea noastră, bine primit de către noi. 12l A aflat de generozitatea pe care o avem faţă de toate popoarele, în aşa măsură încât a fost proclamat tatăl nostru înaintea căruia se plecau toţi şi a ajuns al doilea în faţa tronului regesc. 12m Nu a putut să-şi stăpânească trufia, a încercat să ne priveze de putere şi de viaţă. 12n A cerut prin multe metode şi înşelătorii nimicirea salvatorului şi a binefăcătorului nostru în toate, Mardohéu, şi a Estérei, ireproşabila noastră parteneră, precum şi a întregului ei popor. 12o Prin aceste mijloace, el căuta ca, după ce vom fi rămaşi singuri, să schimbe domnia perşilor cu cea a macedonenilor. (12p) Noi însă am aflat că iudeii, sortiţi distrugerii de către cel mai nelegiuit [dintre oameni], nu sunt răufăcători, ci trăiesc după legile cele mai drepte. 12q Ei sunt fiii Dumnezeului celui Viu, ai Celui Preaînalt şi Mare, care ne îndrumă domnia, nouă ca şi înaintaşilor noştri, înspre cea mai bună orânduire. 12r Să faceţi bine şi nu faceţi uz de scrisorile trimise de Amán, [fiul] lui Amedáta, pentru că cel care le-a [scris] a fost spânzurat cu întreaga lui familie la porţile Susei! Dumnezeul atotstăpânitor i-a dat îndată pedeapsa meritată pentru toate. 12s Am expus copia acestei scrisori în orice loc ca să-i lăsaţi cu toată libertatea pe iudei să se folosească de legile lor şi să-i sprijiniţi să se poată apăra în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, Adár, în aceeaşi zi, împotriva celor care i-ar ataca în momentul strâmtorării. 12t Căci în locul distrugerii, Dumnezeul cel Atotputernic a dat poporului ales bucurie. 12u Şi voi, între sărbătorile voastre de seamă, să ţineţi cu toată solemnitatea o zi deosebită, pentru ca, şi acum, şi mai târziu, să fie mântuire pentru noi şi pentru toţi cei care doresc binele perşilor, iar pentru cei care conspiră împotriva noastră, să fie o amintire a distrugerii! (12v) Oricare cetate sau provincie în întregime care nu va face conform cu acestea va fi distrusă cu mânie, prin suliţă şi foc: va deveni nu doar de neumblat pentru oameni, ci şi ostilă pentru animalele sălbatice şi pentru păsări pentru totdeauna”. (Cartea Estérei 9, 12)
Mardohéu a ieşit dinaintea regelui cu o haină regală violetă şi albă, cu o cunună mare de aur şi cu o mantie de in şi de purpură, iar cetatea Súsa striga şi se bucura. (Cartea Estérei 9, 15)