Talált 585 Eredmények: locul

  • Abrahám a spus: „Îmi ziceam că poate nu este frică de Dumnezeu în locul aceasta şi mă vor ucide din pricina soţiei mele. (Cartea Genezei 20, 11)

  • Dumnezeu a auzit glasul copilului şi îngerul lui Dumnezeu a strigat-o din cer pe Agár şi i-a zis: „Ce ai tu, Agár? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul copilului în locul unde se află! (Cartea Genezei 21, 17)

  • Abrahám s-a sculat dis-de-dimineaţă, și-a legat măgarul şi a luat cu el doi slujitori şi pe Isáac, fiul său. A tăiat lemnele pentru arderea de tot, s-a ridicat şi a plecat spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. (Cartea Genezei 22, 3)

  • A treia zi, Abrahám şi-a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. (Cartea Genezei 22, 4)

  • şi au ajuns la locul pe care li-l spusese Dumnezeu. Abrahám a zidit acolo altarul şi a aşezat lemnele; l-a legat pe Isáac, fiul său, şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. (Cartea Genezei 22, 9)

  • Abrahám și-a ridicat ochii, a privit şi, iată, un berbec era în spatele lui prins cu coarnele într-un tufiş! Abrahám s-a dus, a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. (Cartea Genezei 22, 13)

  • Abrahám a numit locul acela: „Domnul va vedea”; de aceea se zice şi astăzi: „pe munte Domnul se arată”. (Cartea Genezei 22, 14)

  • Iacób s-a trezit din somnul său şi a spus: „Într-adevăr, Domnul este în locul acesta, şi eu nu ştiam!”. (Cartea Genezei 28, 16)

  • S-a speriat şi a zis: „Cât de înfricoşător este locul acesta! El nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta este poarta cerului!”. (Cartea Genezei 28, 17)

  • Iacób s-a mâniat pe Rahéla şi a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care a împiedicat [sânul] tău să rodească?”. (Cartea Genezei 30, 2)

  • După ce Rahéla l-a născut pe Iosíf, Iacób i-a zis lui Lában: „Lasă-mă să mă duc la locul meu și în ţara mea! (Cartea Genezei 30, 25)

  • A doua zi dimineaţă, Lában s-a sculat, şi-a sărutat fiii şi fiicele sale şi i-a binecuvântat. Apoi Lában a plecat şi s-a întors la locul lui. (Cartea Genezei 32, 1)


“Se precisamos ter paciência para suportar os defeitos dos outros, quanto mais ainda precisamos para tolerar nossos próprios defeitos!” São Padre Pio de Pietrelcina