Talált 560 Eredmények: oameni
A venit în casa tatălui său la Ófra şi i-a ucis pe fraţii săi, pe fiii lui Ierubáal, şaptezeci de oameni, pe o singură piatră. Nu a scăpat decât Iotám, cel mai tânăr fiu al lui Ierubáal, căci se ascunsese. (Cartea Judecătorilor 9, 5)
Dar viţa-de-vie le-a răspuns: «Oare mă voi lipsi eu de vinul meu, care îi înveseleşte pe Dumnezeu şi pe oameni, ca să vin şisămăclatin deasupracopacilor?». (Cartea Judecătorilor 9, 13)
dar voi v-aţi ridicat astăzi împotriva casei tatălui meu şi i-aţi ucis fiii, şaptezeci de oameni, pe aceeaşi piatră şi l-aţi făcut rege pe Abimélec, fiul sclavei sale, peste locuitorii din Síhem, pentru că este fratele vostru. (Cartea Judecătorilor 9, 18)
Gaál a văzut poporul şi i-a zis lui Zebúl: „Iată un popor care coboară din vârful munţilor!”. Zebúl i-a răspuns: „Tu vezi umbra munţilor ca pe nişte oameni”. (Cartea Judecătorilor 9, 36)
Iéfte a fugit dinaintea fraţilor lui şi a locuit în ţara Tob. S-au adunat la Iéfte oameni de nimic şi ieşeau [la luptă] cu el. (Cartea Judecătorilor 11, 3)
îi ziceau: „Spune, te rog: «Şibólet»”. Şi el zicea: „Sibólet”, căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbaţii din Galaád îl prindeau şi-l înjunghiau lângă vadurile Iordánului. Au căzut atunci patruzeci şi două de mii [de oameni] din Efraím. (Cartea Judecătorilor 12, 6)
Duhul Domnului a venit peste el şi el a coborât la Aşchelón. Acolo a lovit treizeci de oameni, le-a luat hainele şi a dat hainele de schimb celor care dezlegaseră ghicitoarea. S-a aprins de mânie şi a urcat la casa tatălui său. (Cartea Judecătorilor 14, 19)
A găsit o falcă de măgar proaspătă, a întins mâna, a luat-o şi a ucis cu ea o mie de oameni. (Cartea Judecătorilor 15, 15)
Nişte oameni stăteau la pândă la ea, într-o cameră. Ea i-a zis: „Samsón, filisténii sunt asupra ta!”. El a rupt funiile cum se rupe un fir de lână când se atinge de foc. Astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea. (Cartea Judecătorilor 16, 9)
Dalíla a luat funii noi şi l-a legat cu ele. Şi i-a zis: „Samsón, filisténii sunt asupra ta!”. Nişte oameni stăteau la pândă într-o cameră. Însă el a rupt funiile de pe braţele sale ca pe un fir [de ață]. (Cartea Judecătorilor 16, 12)
Cei cinci oameni au plecat şi au ajuns în Láiş. Au văzut poporul de acolo trăind în siguranţă, în felul sidoniénilor, liniştit şi fără grijă. În ţară nu era nimeni care să-i tulbure; erau departe de sidoniéni şi nu aveau nicio legătură cu nimeni. (Cartea Judecătorilor 18, 7)
Cei cinci oameni care fuseseră să cerceteze ţara Láiş le-au zis fraţilor lor: „Oare nu ştiţi că în casele acestea sunt un efod, idoli, un chip cioplit şi un chip turnat? Acum ştiţi ce aveţi de făcut”. (Cartea Judecătorilor 18, 14)