Talált 187 Eredmények: primul templu
că nu se cuvine să fie nedreptăţiţi cei care au avut încredere în sfinţenia locului, în seriozitatea şi inviolabilitatea unui templu cinstit de toată lumea. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 12)
Meneláu, considerând că a prins un moment favorabil, a sustras câteva lucruri de aur din templu şi i le-a dăruit lui Andrónic, iar pe celelalte a reuşit să le vândă în Tir şi în cetăţile învecinate. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 32)
După ce Antióh a luat o mie opt sute de talánţi din templu, a plecat în grabă la Antiohía, crezând în trufia şi în semeţia inimii că poate să meargă ca pe mare pe pământ şi să meargă [în picioare] pe mare. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 21)
După ce primul a trecut din viaţă în acest fel, l-au adus pe al doilea să fie chinuit: i-au jupuit pielea de pe cap cu păr cu tot şi-l întrebau: „Mănânci înainte ca trupul să fie mutilat?”. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 7)
Dar el a răspuns în limba părinţilor: „Nu!”. De aceea şi el a fost supus torturii, la rândul său, la fel ca şi primul. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 8)
Încredinţând soarta Creatorului lumii, i-a îndemnat pe ai săi să lupte cu vitejie până la moarte pentru legi, templu, cetate, patrie şi obiceiuri şi şi-a aşezat armata aproape de Modiín. (Cartea a doua a Macabéilor 13, 14)
a mers la regele Demétrios cam în anul o sută cincizeci şi unu şi i-a dăruit o coroană de aur cu o ramură de palmier; pe lângă acestea, ramurile [de măslin] care se obişnuiesc pentru templu şi în acea zi a stat liniştit. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 4)
dându-i porunci să-l ucidă pe Iúda, iar pe cei care sunt cu el să-i împrăştie şi să-l instaleze pe Alchimós mare preot al celui mai mare templu. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 13)
[Nicanór], întinzându-şi [mâna] dreaptă spre templu, a jurat astfel: „Dacă nu mi-l predaţi pe Iúda în lanţuri, voi rade la pământ această incintă a lui Dumnezeu, voi dărâma acest altar şi voi ridica aici un templu strălucit pentru Dyonísos”. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 33)
Pare drept cel care vine primul la proces, dar vine semenul său şi-l contestă. (Cartea Proverbelor 18, 17)
Şi eu, când m-am născut, am respirat aerul comun şi am căzut pe pământ cu aceeaşi suferinţă, primul meu sunet fiind un plâns asemănător cu al tuturor. (Cartea Înţelepciunii 7, 3)
Mi-ai spus să construiesc un templu pe muntele tău cel sfânt, un altar, în cetatea locuirii tale, copie a cortului sfânt pe care l-ai pregătit de la început. (Cartea Înţelepciunii 9, 8)