1. Apoi am privit şi, iată, Mielul stătea pe muntele Sión şi împreună cu el o sută patruzeci şi patru de mii [de oameni] care aveau numele lui şi numele Tatălui său înscris pe frunţile lor!

2. Şi am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe, ca un glas de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca [glasul] celor care cântă cu harpele lor.

3. Ei cântă un cântec nou înaintea tronului, înaintea celor patru fiinţe şi înaintea bătrânilor şi nimeni nu a putut să înveţe cântecul, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cei care au fost răscumpăraţi de pe pământ.

4. Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia îl urmează pe Miel oriunde ar merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prim rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.

5. Nu s-a găsit în gura lor minciună; ei sunt fără prihană.

6. Şi am văzut un alt înger zburând în partea cea mai înaltă a cerului. El avea o evanghelie veşnică pentru a o vesti tuturor locuitorilor de pe pământ: fiecărui neam şi trib, [fiecărei] limbi şi [fiecărui] popor.

7. El striga cu glas puternic: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i preamărire, căci a venit ceasul judecăţii lui! Adoraţi-l pe Cel care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”.

8. Şi un alt înger, al doilea, l-a urmat, spunând: „A căzut, a căzut Babilónul, [cetatea] cea mare, cea care a îmbătat toate neamurile cu vinul furiei desfrânării ei”.

9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, spunând cu glas puternic: „Dacă cineva se prosternă înaintea Fiarei şi a chipului ei şi primeşte indiciul ei pe frunte sau pe mână,

10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei lui, şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor celor sfinţi şi înaintea Mielului.

11. Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Cei care se prosternă înaintea Fiarei şi a chipului ei şi cei care au primit indiciul numelui ei nu au tihnă nici ziua, nici noaptea”.

12. În aceasta este statornicia sfinţilor, a celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

13. Atunci, am auzit un glas din cer, spunând: „Scrie! Fericiţi cei morţi, cei care de acum mor în Domnul! Da, fericiţi – spune Duhul –, căci se vor odihni de truda lor, căci faptele lor îi urmează”.

14. Apoi am privit şi, iată, un nor alb, iar pe nor şedea unul asemenea Fiului Omului, având pe capul său o coroană de aur, iar în mână, o seceră ascuţită!

15. Din templu a ieşit un alt înger, strigând cu glas puternic către cel care stătea pe nor: „Arcuncă-ţi secera şi seceră, căci a venit ceasul secerişului, iar secerişul pământului este copt!”.

16. Cel care stătea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.

17. Şi a mai ieşit alt înger din templul care este în ceruri, având şi el o seceră ascuţită.

18. Iar un alt înger, cel care are autoritate asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas puternic către cel care are secera cea ascuţită, spunând: „Aruncă-ţi secera ascuţită şi adună ciorchinii viei pământului, căci strugurii ei s-au copt!”.

19. Atunci îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a turnat totul în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

20. Strugurii au fost striviţi în teasc, în afara cetăţii, şi a ieşit sânge din teasc până la zăbalele cailor pe o întindere de o mie şase sute de stádii.





O Pai celeste está sempre disposto a contentá-lo em tudo o que for para o seu bem”. São Padre Pio de Pietrelcina