1 Samuél a murit. Tot Israélul s-a adunat, l-a plâns şi l-au îngropat lângă casa lui, la Ráma. Davíd s-a ridicat şi a coborât în pustiul Parán.
2 Era un om în Maón a cărui proprietate era în Carmél. Era foarte bogat: avea trei mii de oi şi o mie de capre. El îşi tundea turma în Carmél.
3 Numele acestui om era Nabál, iar numele soţiei lui era Abigáil; era o femeie înţeleaptă şi frumoasă la chip, dar bărbatul [ei] era aspru şi rău în faptele lui. Era un fiu al lui Cáleb.
4 Davíd a auzit în pustiu că Nabál îşi tunde turma.
5 Davíd a trimis zece tineri şi le-a zis: „Urcaţi la Carmél şi mergeţi la Nabál! Întrebaţi-l de sănătate în numele meu
6 şi spuneţi-i aşa: «Să trăieşti! Pacea să fie cu tine, cu casa ta şi cu toţi ai tăi!
7 Am auzit că tunzi [turma]. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am umilit şi nu li s-a luat nimic tot timpul cât au fost la Carmél.
8 Întreabă-i pe slujitorii tăi şi-ţi vor spune! Să afle tinerii har în ochii tăi, căci am venit într-o zi bună! Dă, te rog, ceea ce ai la îndemână slujitorilor tăi şi fiului tău Davíd!»”.
9 Slujitorii lui Davíd au mers, i-au spus lui Nabál toate acele cuvinte şi au aşteptat.
10 Nabál le-a răspuns slujitorilor lui Davíd: „Cine este Davíd şi cine este fiul lui Iése? Astăzi s-au înmulţit sclavii care fug de la stăpânii lor.
11 Să iau eu pâinea, apa şi carnea pe care le-am pregătit pentru cei care tund şi să le dau unor oameni pe care nu-i cunosc şi nu ştiu de unde vin?”.
12 Oamenii lui Davíd şi-au reluat drumul, s-au întors, au venit şi i-au spus [lui Davíd] toate aceste cuvinte.
13 Davíd le-a zis oamenilor săi: „Fiecare să-şi ia sabia!”. Şi fiecare şi-a luat sabia. De asemenea, şi Davíd şi-a luat sabia. L-au urmat cam patru sute de oameni, iar două sute au rămas la bagaje.
14 Unul dintre slujitori i-a zis lui Abigáil, soţia lui Nabál: „Iată, Davíd a trimis din pustiu mesageri ca să-l salute pe stăpânul nostru, iar el s-a purtat rău cu ei.
15 Oamenii [aceştia] au fost foarte buni cu noi; nu ne-au umilit şi nu ni s-a luat nimic tot timpul cât am fost cu ei în câmp.
16 Ne-au fost zid noaptea şi ziua tot timpul cât am fost cu ei, noi care suntem păstori la turmă.
17 Acum, gândeşte-te şi vezi ce poţi face, pentru că e decis răul împotriva stăpânului nostru şi împotriva casei lui! El este un om de nimic şi nimeni nu-i poate vorbi”.
18 Abigáil s-a grăbit să ia două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte cu stafide şi două sute de legături de smochine şi le-a pus pe măgari.
19 Le-a zis slujitorilor săi: „Treceţi înaintea mea, iar eu voi veni după voi!”. Dar lui Nabál, soţul ei, nu i-a zis [nimic].
20 Pe când ea era călare pe măgar şi cobora muntele printr-un loc stufos, iată, Davíd şi oamenii lui veneau înaintea ei şi ea s-a întâlnit cu ei.
21 Davíd zisese: „Degeaba am păzit tot ceea ce are omul acesta în pustiu şi nu i s-a luat nimic din ce are; el îmi întoarce răul în locul binelui.
22 Aşa să facă Dumnezeu slujitorului său Davíd – ba mai rău – dacă eu voi lăsa pe cineva de parte bărbătească până dimineaţă din tot ceea ce are el”.
23 Abigáil l-a văzut pe Davíd, a coborât repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui Davíd şi s-a închinat.
24 S-a aruncat la picioarele lui şi a zis: „Vina este a mea, domnul meu! Permite-i slujitoarei tale să-ţi vorbească şi ascultă cuvintele slujitoarei tale!
25 Să nu-l ia în seamă domnul meu pe omul acela de nimic, pe Nabál, căci cum este numele lui, aşa este şi el: numele lui este „Nabál” şi nebunie este în el. Iar eu, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe slujitorii domnului meu pe care i-ai trimis.
26 Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că te-a împiedicat Domnul să vii [să verşi] sânge şi să te răzbuni cu mâna ta! Duşmanii tăi şi cei care caută răul domnului meu să fie ca Nabál!
27 [Primeşte] darul acesta pe care-l aduce slujitoarea ta domnului meu ca să fie dat slujitorilor care merg pe urmele domnului meu!
28 Iartă, te rog, vina slujitoarei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică, pentru că domnul meu poartă războaiele Domnului şi nu s-a găsit răutate în tine niciodată!
29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să-ţi caute viaţa, sufletul domnului meu va fi în cartea celor vii la Domnul Dumnezeul tău, iar sufletul duşmanilor tăi va fi aruncat ca dintr-o praştie.
30 Când Domnul va face domnului meu tot binele despre care a vorbit şi te va stabili conducător peste Israél,
31 să nu fie aceasta pentru tine motiv de remuşcare şi de mustrare a inimii, pentru că ai vărsat sânge fără motiv şi că domnul meu s-a răzbunat singur! Când Domnul va face bine domnului meu, să-ţi aduci aminte de slujitoarea ta!”.
32 Davíd i-a zis lui Abigáil: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél, care te-a trimis astăzi înaintea mea!
33 Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit astăzi să vărs sânge şi să mă răzbun singur!
34 Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, care m-a oprit să-ţi fac rău, căci, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, nu i-ar fi rămas lui Nabál până la lumina zilei [nimeni] de parte bărbătească”.
35 Davíd a luat din mâna ei ceea ce-i adusese şi i-a zis: „Mergi în pace acasă! Vezi, ţi-am ascultat glasul şi te-am primit bine!”.
36 Abigáil a ajuns la Nabál. Şi, iată, el avea un ospăţ în casa lui ca ospăţul unui rege. Inima lui era veselă, pentru că băuse foarte mult. Ea nu i-a spus nimic până dimineaţă.
37 Dar dimineaţa, după ce-i trecuse beţia lui Nabál, soţia lui i-a povestit aceste lucruri. Inima lui i-a stat în piept şi el a devenit ca piatra.
38 Cam după zece zile, Domnul l-a lovit pe Nabál şi a murit.
39 Davíd a auzit că Nabál a murit şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, pentru că mi-a apărat cauza în dezonoarea pe care mi-a făcut-o Nabál şi care l-a oprit pe slujitorul său de la rău! Domnul a întors răutatea lui Nabál împotriva capului său”. Davíd a trimis să i se spună lui Abigáil că vrea să o ia de soţie.
40 Slujitorii lui Davíd au ajuns la Abigáil, la Carmél, şi i-au zis: „Davíd ne-a trimis la tine pentru că vrea să te ia de soţie”.
41 Ea s-a ridicat şi s-a închinat cu faţa la pământ şi a zis: „Iată, slujitoarea ta este ca sclava care spală picioarele slujitorilor domnului meu!”.
42 Abigáil s-a grăbit să se ridice şi a încălecat pe măgar. Cinci dintre slujitoarele ei o urmau. Au mers după mesagerii lui Davíd şi a devenit soţia lui.
43 Davíd a luat-o şi pe Ahinóam din Izreél şi amândouă au fost soţiile lui.
44 Saul a dat-o pe Micál, fiica sa, soţia lui Davíd, lui Paltí, fiul lui Láiş, care era din Galím.
Versículos relacionados com Cartea întâi a lui Samuél, 25:
1 Samuel 25 povestește povestea lui Abigail, soția lui Nabal, un bărbat nepoliticos și prost, care refuză să -i ajute pe David și pe oamenii săi într -un moment de necesitate. Abigail, la rândul său, ia inițiativa de a oferi hrană și consumabile pentru David, evitând astfel un război între soțul ei și viitorul rege. Următoarele versete sunt legate de subiectele abordate în acest capitol:
Proverbe 15:1: „Răspunsul ușor deviază furorea, dar cuvântul durează furia”. Abigail este un exemplu despre modul în care un răspuns amabil poate evita conflictul și poate promova pacea.
Proverbe 21:9: "Este mai bine să trăiești într -un colț de acoperiș decât să ai ca însoțitor la o casă mare o femeie certă." Nabal este un exemplu de om nepoliticos și cert, care ajunge într -o situație periculoasă din cauza comportamentului său.
Proverbe 25:21-22: „Dacă dușmanul tău îi este foame, dă-i pâine să mănânce; și dacă este sete, dă-i apă să bea; căci îi vei înnebuni pe brațe în viață pe cap, iar Domnul vă va răsplăti”. Abigail demonstrează generozitate și compasiune prin furnizarea de mâncare și consumabile lui David și bărbaților ei, chiar dacă știa că soțul ei era un bărbat nepoliticos și prost.
Eclesiastes 7:9: „Nu te grăbi în spiritul tău la furie, pentru că mânia se sprijină în proști”. David arată înțelepciunea refuzând să riposteze împotriva lui Nabal și a oamenilor săi, deși a fost insultat și lipsit de respect.
Romani 12:19: „Nu te vei răzbuna, iubit, ci dă mânia lui Dumnezeu, pentru că este scris, al meu este răzbunarea; voi răsplăti, spune Domnul”. David are încredere în Dumnezeu pentru a face față celor care îl jignesc, în loc să caute răzbunare pe ai săi.
Capitoli: