1 Când s-a liniştit larma oamenilor care erau în jurul adunării, Holoférn, comandantul suprem al armatei asiriénilor, i-a spus lui Ahiór înaintea întregului popor al străinilor şi înaintea tuturor fiilor lui Moáb:
2 „Cine eşti tu, Ahiór, şi voi, tocmiţi ai lui Efraím, că ai profetizat astăzi împotriva noastră şi ai spus să nu luptăm cu neamul lui Israél pentru că Dumnezeul lor îi va proteja? Cine este dumnezeu în afară de Nabucodonosór? El va trimite puterea lui şi-i va nimici de pe faţa pământului şi nu-i va mântui dumnezeul lor.
3 Dar noi, slujitorii lui, îi vom lovi ca pe un singur om şi nu vor sta să înfrunte puterea cailor noştri.
4 Îi vom arde, iar munţii lor se vor îmbăta de sângele lor, câmpiile lor se vor umple de morţii lor şi nu va rezista puterea picioarelor lor înaintea noastră, ci vor fi nimiciţi, spune regele Nabucodonosór, domnul întregului pământ, şi nu se va pierde niciunul dintre cuvintele lui.
5 Iar tu, Ahiór, tocmit al lui Amón, care ai spus cuvintele acestea în ziua nelegiuirii tale, nu vei mai vedea faţa mea din ziua aceasta până când voi pedepsi neamul celor [care vin] din Egipt.
6 Atunci, fierul armatei mele şi poporul slujitorilor mei vor străpunge coastele tale şi vei cădea printre răniţii lor când mă voi întoarce.
7 Slujitorii mei te vor duce înapoi în ţinutul muntos şi te vor pune într-una dintre cetăţile din trecători.
8 Dar nu vei muri până când nu vei fi nimicit împreună cu ei.
9 Dacă într-adevăr speri în inima ta că ei nu vor fi luaţi, să nu-ţi cadă faţa! Am spus şi nu se va pierde nimic din cuvintele mele”.
10 Holoférn a poruncit slujitorilor săi care erau de faţă în cortul său să-l ia pe Ahiór, să-l ducă în Betúlia şi să-l predea în mâinile fiilor lui Israél.
11 Slujitorii lui l-au luat şi l-au dus afară din tabără, în câmpie, iar din mijlocul câmpiei au plecat spre ţinutul muntos şi au ajuns la izvoarele care erau mai jos de Betúlia.
12 Când i-au văzut oamenii din cetate, de pe vârful muntelui, şi-au luat armele şi au ieşit în afara cetăţii, pe vârful muntelui, şi fiecare om purtător de praştie le-a oprit urcarea şi a aruncat asupra lor cu pietre.
13 [Atunci slujitorii] au coborât de pe munte, l-au legat pe Ahiór şi l-au lăsat aruncat la poalele muntelui, iar ei s-au întors la stăpânul lor.
14 Fiii lui Israél au coborât din cetatea lor, s-au apropiat de el, l-au dezlegat şi l-au dus la Betúlia şi l-au pus să stea înaintea principilor cetăţii lor,
15 care în acele zile erau Ozía, [fiul] lui Micá din tribul lui Simeón, şi Hábris, [fiul] lui Hármis, fiul lui Melhiél.
16 I-au convocat pe toţi bătrânii cetăţii; au alergat toţi tinerii lor şi femeile la adunare. L-au aşezat pe Ahiór în mijlocul întregului lor popor, iar Ozía l-a întrebat despre cele întâmplate.
17 Răspunzând, le-a făcut cunoscute cuvintele consiliului lui Holoférn şi toate cuvintele pe care el le-a spus în mijlocul principilor fiilor asiriénilor şi cum s-a mândrit Holoférn faţă de casa lui Israél.
18 Poporul a căzut, l-a adorat pe Dumnezeu şi a strigat, zicând:
19 „Doamne Dumnezeul cerului, priveşte la aroganţa lor şi îndură-te de umilinţa neamului nostru! Priveşte la faţa celor sfinţiţi ţie în ziua aceasta!”.
20 Aşa l-au încurajat pe Ahiór şi l-au lăudat foarte mult.
21 Ozía l-a luat din adunare acasă la el şi a făcut un ospăţ pentru bătrâni. L-au invocat pe Dumnezeul lui Israél toată noaptea aceea [să le vină] în ajutor.
Versículos relacionados com Cartea Iudítei, 6:
JUDITE 6 raportează reuniunea conducătorilor orașelor vecine în Israel pentru a discuta despre războiul care a avut loc. Au decis să -și unească puterea de a ataca Israelul, dar l -au chemat mai întâi pe liderul israeliților, Uzziah, pentru a -l convinge să se predea. Uzziah a răspuns cu îndrăzneală, amintind conducătorilor protecția pe care Dumnezeu o acordă poporului Său și refuzând să cedeze. Pe baza acestui context, mai jos sunt cinci versete legate de tema adresată în Judecător 6:
Psalmul 124:2-3: „Dacă Domnul nu ar fi alături de noi când dușmanii ne-au atacat, ei ne-ar fi înghițit în viață, așa a fost furia pe care o aveau împotriva noastră”. Acest psalm reflectă încrederea israeliților în protecția lui Dumnezeu în perioadele de război.
Deuteronom 20:1-4: „Când te duci la război împotriva dușmanilor tăi și vii cai și mașini de război, o armată mai mare decât a ta, nu-ți fie frică de ei, pentru Domnul, Dumnezeul tău, care i-a luat din Egipt, Este cu tine ". Acest verset îi încurajează pe israeliți să nu se teamă în luptă, amintindu -le de prezența lui Dumnezeu în viața lor.
Iosua 23:10: „Un om din voi face o mie de fugă, pentru Domnul, Dumnezeul vostru, luptă pentru voi, așa cum ați promis.” Acest verset consolidează, de asemenea, ideea că prezența lui Dumnezeu poate garanta victoria în luptă, chiar și atunci când probabilitățile par să fie împotriva Israelului.
Exodul 15:3: "Domnul este războinic; Domnul este numele Lui". Acest verset sărbătorește natura războinică a lui Dumnezeu, amintindu -ne că este întotdeauna gata să lupte pentru poporul Său.
2 Cronicile 14:11: „Doamne, nu există nimeni ca tine care să -i ajute pe cei slabi împotriva celor puternici. Ajută -ne, Doamne Dumnezeul nostru, căci în tine încrederea noastră, iar în numele tău am venit împotriva acestei imense armate. O Doamne, tu ești Dumnezeul nostru; că nu predomină niciun om împotriva ta. " Acest verset oferă o rugăciune de încredere lui Dumnezeu în vremuri de război, amintindu -ne că securitatea noastră vine din a ne pune încrederea în Dumnezeu.
Capitoli: