1. Símon, fiul lui Onías, marele preot, în [timpul] vieţii sale a reparat casa şi în zilele lui a întărit templul.

2. De către el au fost puse temeliile înălţimii duble şi ale fortăreţei înalte din jurul sanctuarului.

3. În zilele lui a fost săpat rezervorul de apă, un lac asemănător ca întindere cu marea.

4. Având grijă ca poporul său să nu cadă, a fortificat cetatea cu întărituri.

5. Cât de glorios era la întoarcerea la popor, la ieşirea din templu, de după catapeteasmă!

6. Ca o stea de dimineaţă în mijlocul norilor, ca luna în zilele când e plină.

7. Ca soarele care străluceşte deasupra templului Celui Preaînalt, precum curcubeul care luminează printre norii gloriei.

8. Ca o floare de trandafir în zilele de primăvară, ca un crin lângă un izvor de apă, ca un vlăstar din Libán în zilele de vară.

9. Ca focul şi tămâia în cadelniţă, ca un vas făcut în întregime din aur, împodobit cu tot [felul] de pietre preţioase.

10. Ca un măslin care odrăsleşte fructe şi ca un chiparos care se înalţă până la nori.

11. Când lua pe el haina de glorie şi se înveşmânta cu [ceea ce aduce] o laudă desăvârşită, când urca la altarul cel sfânt, aducea glorie incintei sanctuarului.

12. Când primea părţile [de jertfă] din mâinile preoţilor, stătea lângă vatra altarului. În jurul lui era coroana fraţilor ca vlăstarele cedrilor care sunt în Libán şi-l înconjurau ca tulpinile palmierilor.

13. Toţi fiii lui Áaron, în gloria lor, cu ofrandele Domnului în mâinile lor, erau înaintea întregii adunări a lui Israél.

14. Iar plinătate slujirilor sale era la altar când orânduia ofrandele Celui Preaînalt şi Atotputernic.

15. Îşi întindea mâna asupra cupei şi vărsa din sângele de struguri, revărsa la baza altarului mireasmă plăcută pentru Cel Preaînalt, regele tuturor.

16. Atunci strigau fiii lui Áaron şi făceau să răsune trâmbiţele din metal bătut; făceau auzit un sunet puternic spre amintire înaintea Celui Preaînalt.

17. Atunci, tot poporul, în mod obişnuit, se grăbea şi cădea cu faţa la pământ pentru a-l adora pe Domnul lor Atotputernic, Dumnezeul cel Preaînalt.

18. Psalmiştii lăudau cu glasurile lor, dintr-un ecou foarte mare se îndulcea melodia.

19. Poporul îl implora pe Domnul cel Preaînalt în rugăciune înaintea Celui Milostiv până când era împlinită rânduiala Domnului şi se termina slujirea lui.

20. Atunci, coborând, îşi ridica mâinile asupra întregii adunări a fiilor lui Israél pentru a da binecuvântarea Domnului cu buzele sale şi pentru a se lăuda în numele lui.

21. Şi a doua oară se prosternau ca să primească binecuvântarea de la Cel Preaînalt.

22. Şi acum, binecuvântaţi-l pe Dumnezeul a toate, care face lucruri măreţe oricând, care înalţă zilele noastre din [sânul] mamei şi face cu noi după îndurarea sa!

23. Să ne dea bucuria inimii şi să fie pace în zilele noastre în Israél, ca în zilele veşniciei.

24. Îndurarea lui să rămână fidelă cu noi şi, în zilele noastre, să ne salveze!

25. Pentru două neamuri s-a indignat sufletul meu şi al treilea nici măcar nu este neam:

26. cei care stau pe muntele Samaríei şi filisténii şi poporul nebun care locuieşte în Síhem.

27. Educaţie a inteligenţei şi cunoaştere a înscris în această carte Isus, fiul lui Siráh, [fiul] lui Eleazár din Ierusalím, care a revărsat ca ploaia înţelepciunea din inima sa.

28. Fericit este acela care se întoarce spre acestea şi le pune la inima lui: va deveni înţelept!

29. Dacă le va împlini, va fi puternic în toate, căci lumina Domnului va fi calea lui. Celor pioşi le-a dat înţelepciune. Binecuvântat să fie Domnul în veci. Amin! Amin!





“Viva sempre sob o olhar do Bom Pastor e você ficara’ imune aos pastos contaminados.” São Padre Pio de Pietrelcina