1. După ce s-au terminat acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine şi au zis: „Poporul lui Israél, preoţii şi levíţii nu s-au despărţit de popoarele ţărilor [comportându-se] după lucrurile abominábile ale canaaneénilor, ale hetéilor, ale ferezéilor, ale iebuséilor, ale celor din Amón, ale celor din Moáb, ale egipténilor şi ale amoréilor.

2. Căci au luat [soţii] dintre fiicele lor pentru ei şi pentru fiii lor şi au amestecat descendenţa sfântă cu popoarele ţărilor; căpeteniile şi guvernatorii au fost cei dintâi în această infidelitate”.

3. Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi barba şi am stat jos copleşit.

4. Atunci s-au adunat la mine toţi cei ce se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israél din cauza infidelităţii celor deportaţi; eu am stat jos copleşit până la ofranda de seară.

5. În momentul ofrandei de seară, m-am sculat din umilirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi şi mi-am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu.

6. Şi am zis: „Dumnezeul meu, mi-e ruşine şi nu îndrăznesc să-mi ridic faţa către tine. Căci păcatele noastre s-au înmulţit până peste cap şi vinovăţiile s-au mărit până la ceruri.

7. Din zilele părinţilor noştri, noi suntem în mare vinovăţie; pentru păcatele noastre am fost daţi noi, regii noştri şi preoţii noştri în mâna regilor ţărilor, sabiei, captivităţii, prăzii şi ruşinii feţei, cum este astăzi.

8. Acum, pentru puţin timp a fost [peste noi] îndurare de la Domnul Dumnezeul nostru. A făcut să rămână pentru noi un rest şi să ne dea un ţăruş în locul său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină alinare în sclavia noastră.

9. Căci noi suntem sclavi; dar Domnul Dumnezeul nostru nu ne-a abandonat în sclavia noastră, ci a îndreptat spre noi milostivirea înaintea regilor Pérsiei, dându-ne alinare ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru, să reparăm dărămăturile ei, şi ne-a dat un zid în Iúda şi în Ierusalím.

10. Acum ce mai putem spune, Dumnezeul nostru? Noi am părăsit poruncile tale

11. pe care le-ai dat prin slujitorii tăi, profeţii, zicând: «Ţara pe care mergeţi să o luaţi în stăpânire este o ţară întinată din cauza întinărilor popoarelor şi a lucrurilor lor abominábile cu care au umplut-o de la un capăt la altul prin impurităţile lor.

12. Voi să nu le daţi pe fiicele voastre fiilor lor şi să nu le luaţi pe fiicele lor pentru fiii voştri! Să nu căutaţi pacea şi binele lor în veci! [Astfel] vă veţi întări şi veţi mânca bunurile pământului şi veţi lăsa moştenire fiilor voştri pentru totdeauna».

13. După tot ce a venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele şi a vinovăţiilor noastre mari, tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puţin decât [meritau] păcatele noastre şi ne-ai dat un rest ca acesta,

14. să ne întoarcem din nou să încălcăm poruncile tale şi să ne înrudim cu acele popoare abominábile? Oare nu ar fi mânia asupra noastră până la nimicire, încât să nu fie nici rest şi nici vreunul care să scape?

15. Doamne Dumnezeul lui Israél, tu eşti drept, căci noi suntem un rest care am rămas astăzi! Iată-ne înaintea ta cu vinovăţiile noastre, căci pentru aceasta nu este nimeni care să poată sta înaintea ta!”.





“Reze pelos infiéis, pelos fervorosos, pelo Papa e por todas as necessidades espirituais e temporais da Santa Igreja, nossa terna mãe. E faça uma oração especial por todos os que trabalham para a salvação das almas e para a glória do nosso Pai celeste.” São Padre Pio de Pietrelcina