1 Domnul a împlinit cuvântul lui pe care l-a rostit împotriva noastră și împotriva judecătorilor noștri care l-au judecat pe Israél, împotriva regilor și a principilor noștri și împotriva oamenilor din Israél și din Iúda.
2 Nu s-a mai făcut sub întreg cerul câte a făcut în Ierusalím, după cum este scris în Legea lui Moise,
3 ca noi să mâncăm fiecare trupul fiului său și fiecare, trupul fiicei sale.
4 [Domnul] i-a dat să fie sub mâna tuturor regatelor din jurul nostru spre ocară și batjocură în toate popoarele dimprejur, printre care i-a împrăștiat.
5 Am ajuns dedesubt, nu deasupra, căci am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului nostru pentru că nu am ascultat de glasul lui.
6 A Domnului este dreptatea, iar a noastră și a părinților noștri este rușinea fețelor, așa cum [se vede] în ziua aceasta.
7 Ceea ce a spus Domnul împotriva noastră, toate aceste rele au venit peste noi.
8 Nu ne-am rugat în fața Domnului ca să se întoarcă fiecare de la planurile inimii sale celei rele.
9 Domnul a vegheat asupra celor răi și i-a condus împotriva noastră, căci drept este Domnul în toate lucrările sale pe care ni le-a poruncit.
10 Nu am ascultat de glasul lui, ca să umblăm după hotărârile Domnului pe care le-a dat să fie înaintea feței noastre.
11 Acum, Doamne Dumnezeul lui Israél, care l-ai scos pe poporul tău din țara Egiptului cu mână puternică, cu semne și minuni, cu putere mare și cu braț întins și ți-ai făcut un nume, cum este astăzi.
12 Am păcătuit, am fost nelegiuiți și am săvârșit nedreptate, Doamne Dumnezeul nostru, împotriva tuturor prescrierilor tale drepte.
13 Să se întoarcă mânia ta de la noi, căci am rămas puțini printre popoarele între care ne-ai împrăștiat!
14 Ascultă, Doamne, rugăciunea noastră și cererea noastră și scoate-ne de dragul tău și dă-ne [să avem] har în fața celor care ne-au deportat!
15 Să cunoască tot pământul că tu, Doamne, ești Dumnezeul nostru, că numele tău a fost chemat asupra lui Israél și asupra neamului său.
16 Doamne, privește din locuința ta cea sfântă și gândește-te la noi! Pleacă-ți urechea și ascultă!
17 Deschide, Doamne, ochii tăi și vezi că nu cei morți, care sunt în locuința morților și din măruntaiele cărora a fost luată răsuflarea, nu ei vor da glorie și dreptate Domnului!
18 Ci sufletul care suferă peste măsură, cel care umblă plecat și slăbit, ochii care se sfârșesc și sufletul flămând, ei îți vor da glorie și dreptate, Doamne!
19 Căci nu pentru faptele drepte ale părinților noștri și ale regilor noștri căutăm milă pentru noi în fața ta, Doamne Dumnezeul nostru.
20 Ci pentru că ți-ai revărsat mânia și furia peste noi, după cum ai spus prin slujitorii tăi, profeții:
21 „Așa vorbește Domnul: «Plecați-vă umerii și slujiți-l pe regele Babilónului și veți locui în țara pe care le-am dat-o părinților voștri!
22 Dar dacă nu veți asculta de glasul Domnului ca să-l slujiți pe regele Babilónului,
23 voi face să se sfârșească din cetățile lui Iúda și din afara Ierusalímului glasul de bucurie și glasul de veselie, glasul mirelui și glasul miresei și va deveni toată țara de batjocură, fără locuitori»”.
24 Dar noi nu am ascultat de glasul tău, ca să-l slujim pe regele Babilónului, și tu ai împlinit cuvintele pe care le-ai spus prin slujitorii tăi, profeții, ca să scoatem oasele regilor noștri și oasele părinților noștri din locul lor.
25 Iată, sunt expuse căldurii zilei și frigului nopții. Ei au murit în chinuri grele, de foame, de sabie și de ciumă.
26 Ai pus casa asupra căreia era invocat numele tău să fie cum este astăzi, din cauza răutății casei lui Israél și a casei lui Iúda.
27 Totuși, ai făcut cu noi, Doamne Dumnezeul nostru, după toată îndurarea ta și după toată mila ta cea mare,
28 după cum ai spus prin slujitorul tău Moise în ziua când i-ai poruncit să scrie legea ta înaintea fiilor lui Israél, zicând:
29 „Dacă nu veți asculta de glasul meu, această mulțime mare și numeroasă va deveni mică printre neamurile între care îi voi împrăștia.
30 Eu știu că nu mă vor asculta, căci el este un popor cu grumazul înțepenit. Dar își vor întoarce inimile în țara deportării lor.
31 Ei vor cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeul lor: le voi da inimă și urechi ca să asculte.
32 Ei vor înălța imnuri către mine în țara deportării lor și-și vor aduce aminte de numele meu.
33 Se vor întoarce de la încăpățânarea lor cea dură și de la faptele lor cele rele, căci își vor aminti de calea părinților lor care au păcătuit înaintea Domnului.
34 Eu îi voi întoarce în țara pe care le-am jurat-o părinților lor, lui Abrahám, și lui Isáac, și lui Iacób, o vor stăpâni și-i voi înmulți și nu se vor împuțina.
35 Voi stabili cu ei o alianță veșnică, astfel ca eu să fiu Dumnezeul lor, iar ei să fie poporul meu, și nu-l voi mai muta pe poporul meu, Israél, din țara pe care le-am dat-o”.
Versículos relacionados com Cartea profetului Barúh, 2:
Baruc 2 este un capitol al Vechiului Testament care prezintă o rugăciune penitențială scrisă de profetul Baruc în numele poporului lui Israel, care suferă consecințele exilului în Babilon din cauza neascultării sale față de Dumnezeu. În această rugăciune, Baruc recunoaște păcatele oamenilor și îi cere lui Dumnezeu să aibă milă și să -și ierte păcatele. Urmează cinci versete legate de subiectele abordate în Baruc 2, în ordinea apropierii de capitolul:
Ieremia 14:20: „Recunoaștem, Doamne, platformele noastre, nelegiuirea părinților noștri; căci păcătuim împotriva ta”. Acest verset recunoaște vinovăția poporului Israel pentru păcatele pe care le -au comis împotriva lui Dumnezeu, tema centrală a rugăciunii lui Baruc.
Psalmul 106:6: „Să păcătuim ca părinții noștri, ne angajăm nelegiuire, am fost răi”. Acest verset recunoaște legătura dintre păcatele poporului lui Israel și păcatele strămoșilor lor, așa cum menționează Baruc în rugăciunea lor.
Psalmul 130:3-4: "Dacă tu, Doamne, observi nelegiuirile, Doamne, cine va subzista? Dar iertarea este iertarea, ca să te temi." Acest verset evidențiază natura milostivă a lui Dumnezeu, o temă care este centrală pentru rugăciunea lui Baruc.
Neemia 9:17: „Au refuzat să se supună și nu și -au amintit de minunatele realizări pe care le -au făcut printre ei; i -au întărit gâtul și, în rebeliunea lui, au propus să pună un șef să se întoarcă la sclavia lui. Dar tu ești un Dumnezeu care iertă , Clement și milostivi, târziu în furie și mare în bunătate și nu i -au abandonat. " Acest verset evidențiază natura iertătoare a lui Dumnezeu, o temă importantă în rugăciunea lui Baruc.
Isaia 55:6-7: "Căutați Domnul atâta timp cât se poate găsi, invocați-l în timp ce este aproape. Lasă-l pe cei răi, și omul rău, gândurile Lui și se convertește la Domnul, care va fi simpatizat; Dumnezeul nostru, pentru că este minunat să iertăm ". Acest verset evidențiază importanța căutării lui Dumnezeu și a pocăinței, teme centrale în rugăciunea lui Baruc.
Capitoli: