1 Şi eu, fraţilor, când am venit la voi, am venit să vă vestesc misterul lui Dumnezeu, nu prin măiestria cuvântului sau prin înţelepciune.
2 Într-adevăr, n-am voit să ştiu nimic altceva decât pe Isus Cristos, şi pe acesta răstignit.
3 Eu însumi am venit la voi în slăbiciune, cu frică şi cuprins de nelinişte,
4 iar cuvântul meu şi predica mea n-au constat în discursuri convingătoare ale înţelepciunii [omeneşti], ci în adeverirea Duhului şi a puterii,
5 astfel încât credinţa voastră să fie [bazată] nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
6 Totuşi, noi vorbim de înţelepciune printre cei desăvârşiţi, dar nu de înţelepciunea lumii acesteia, nici a conducătorilor acestei lumi care sunt pieritori.
7 Însă noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost tăinuită, şi pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre gloria noastră,
8 pe care niciunul dintre conducătorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi răstignit pe Domnul gloriei.
9 Însă, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el”.
10 Dar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul, căci Duhul cercetează toate, chiar şi profunzimile lui Dumnezeu.
11 De fapt, cine dintre oameni cunoaşte ceea ce este în om dacă nu duhul omului care este în [om]? Tot la fel, nimeni nu a cunoscut cele ale lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu.
12 Iar noi nu am primit duhul lumii, ci am primit Duhul care este din Dumnezeu, ca să cunoaştem [darurile] care ne-au fost date de Dumnezeu.
13 Despre acestea vorbim, nu în cuvinte învăţate de la înţelepciunea omenească, ci în [cuvinte] învăţate de la Duh, demonstrând prin cuvintele spirituale [realităţile] spirituale.
14 Omul [numai] cu firea lui nu acceptă cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, şi nu le poate cunoaşte pentru că acestea trebuie să fie judecate în mod spiritual.
15 Dimpotrivă, [omul] spiritual judecă toate, iar el nu este judecat de nimeni.
16 „Într-adevăr, cine a cunoscut gândirea Domnului ca să-l înveţe?”. Însă noi avem gândirea lui Cristos.
Versículos relacionados com Scrisoarea întâi a sf. apostol Paul către Corinténi, 2:
1 Corinteni 2 se ocupă de înțelepciunea lui Dumnezeu și de modul în care este dezvăluită prin Duhul Sfânt. Pavel susține că această înțelepciune nu este accesibilă prin înțelepciunea umană, ci doar prin Duhul Sfânt, care le permite credincioșilor să înțeleagă lucrurile lui Dumnezeu. Mai mult, el subliniază că liderii creștini trebuie să vorbească cu înțelepciunea spirituală, nu cu persuasiunea umană, astfel încât credința credincioșilor să fie fermă în Dumnezeu și nu la oameni.
Proverbe 2:6: „Căci Domnul dă înțelepciune; gura lui provine din cunoaștere și înțelegere”. Acest verset subliniază că înțelepciunea provine de la Dumnezeu și nu poate fi realizată prin înțelepciunea umană.
Isaia 64:4: „Căci din cele mai vechi timpuri în care nu a auzit, nici cu urechi, el nu s -a perceput, nici cu ochii săi a văzut un zeu dincolo de tine, care lucrează pentru cel care se așteaptă în El”. Acest verset subliniază că Dumnezeu este incomparabil și că el acționează în favoarea celor care au încredere în El.
Romani 11:33: "O profunzimea bogăției, atât a înțelepciunii, cât și a cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de de neoprit sunt judecățile voastre și cât de lipsiți de căile voastre!" Acest verset evidențiază incomprehensibilitatea înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu față de mintea umană.
1 Ioan 2:20: „Și aveți ungerea din partea lui care este sfântă și toți au cunoștințe”. Acest verset evidențiază importanța ungerii Duhului Sfânt în viața credinciosului, ceea ce permite cunoașterea și înțelegerea lucrurilor lui Dumnezeu.
Iacov 1:5: „Și dacă vreunul dintre voi lipsește înțelepciunea, cereți -l lui Dumnezeu, care dă totul liberal și nu -l aruncă în față; și i se dă lui”. Acest verset subliniază că înțelepciunea lui Dumnezeu este disponibilă celor care o caută cu umilință.
Capitoli: