Fondare 66 Risultati per: Nob

  • După ce l-au mutilat, a poruncit să fie adus înaintea tuturor, lângă foc, şi să fie fript de viu în tigaie. Şi în timp ce aburul se răspândea abundent din tigaie, ceilalţi se încurajau unii pe alţii împreună cu mama lor să moară în chip nobil, spunând astfel: (Cartea a doua a Macabéilor 7, 5)

  • Pe fiecare dintre ei îi încuraja în limba părintească. Plină de sentimente nobile şi însufleţindu-şi cugetul de femeie cu îndrăzneală de bărbat, le spunea: (Cartea a doua a Macabéilor 7, 21)

  • au început să se roage, cerând ca păcatul săvârşit să fie şters de tot. Nobilul Iúda şi-a îndemnat mulţimea să se păzească pentru a fi fără păcat, având în faţa ochilor ce se întâmplase cu cei căzuţi din cauza păcatului. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 42)

  • După ce a adunat de la fiecare, a trimis cam două mii de drahme la Ierusalím pentru jertfa pentru păcat – o faptă prea frumoasă şi nobilă – cu gândul la înviere. (Cartea a doua a Macabéilor 12, 43)

  • voind să moară în mod nobil mai degrabă decât să cadă în mâini ticăloase şi să îndure înjosiri nedemne de neamul său bun. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 42)

  • Ascultaţi, căci voi spune [lucruri] nobile şi buzele mi se deschid pentru cele drepte! (Cartea Proverbelor 8, 6)

  • Prin mine conduc conducătorii, nobilii şi toţi judecătorii dreptăţii. (Cartea Proverbelor 8, 16)

  • Nu se potrivesc cu un nebun buzele drepte; cu atât mai puţin cu un nobil, buzele mincinoase. (Cartea Proverbelor 17, 7)

  • Nu este deloc bine să-l pedepseşti pe cel drept, nici să-i loveşti pe cei nobili din cauza dreptăţii. (Cartea Proverbelor 17, 26)

  • Mulţi vor să linguşească faţa celui nobil şi toţi vor să fie prieteni cu omul darnic. (Cartea Proverbelor 19, 6)

  • Căci este mai bine să-ţi zică: „Urcă aici!” decât să fii coborât înaintea celui nobil pe care-l văd ochii tăi. (Cartea Proverbelor 25, 7)

  • Cel nobil lipsit de înţelegere este un mare asupritor, dar cel care urăşte profitul îşi lungeşte zilele. (Cartea Proverbelor 28, 16)


“Amar significa dar aos outros – especialmente a quem precisa e a quem sofre – o que de melhor temos em nós mesmos e de nós mesmos; e de dá-lo sorridentes e felizes, renunciando ao nosso egoísmo, à nossa alegria, ao nosso prazer e ao nosso orgulho”. São Padre Pio de Pietrelcina