Fondare 991 Risultati per: Succesiunea lui David
„Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura pe care a spus-o dinainte Duhul Sfânt prin gura lui Davíd despre Iúda, cel care a devenit călăuza celor care l-au prins pe Isus. (Faptele Apostolilor 1, 16)
Căci Davíd spune cu privire la el: «Îl vedeam mereu în faţa mea pe Domnul, căci el este la dreapta mea ca să nu mă clatin. (Faptele Apostolilor 2, 25)
Fraţilor, să-mi fie permis să vă vorbesc cu îndrăzneală despre patriarhul Davíd: el a murit şi a fost îngropat şi mormântul lui este printre noi până în ziua de azi. (Faptele Apostolilor 2, 29)
Căci Davíd nu s-a suit la ceruri, totuşi spune: «Domnul i-a spus Domnului meu, aşază-te la dreapta mea (Faptele Apostolilor 2, 34)
tu le-ai spus părinţilor noştri, prin Duhul Sfânt, prin gura slujitorului tău Davíd: «De ce se frământă neamurile şi popoarele au născocit planuri deşarte? (Faptele Apostolilor 4, 25)
iar părinţii noştri, după ce l-au primit, l-au purtat cu ei sub conducerea lui Iósue când au luat în stăpânire [ţara] păgânilor pe care Dumnezeu i-a alungat dinaintea părinţilor noştri şi aşa [a rămas] până în zilele lui Davíd. (Faptele Apostolilor 7, 45)
După ce l-a înlăturat pe acesta, l-a ridicat pentru ei ca rege pe Davíd, despre care a dat mărturie, spunând: «L-am aflat pe Davíd, fiul lui Iése, un om după inima mea, care va împlini toată voinţa mea». (Faptele Apostolilor 13, 22)
Că l-a înviat din morţi ca să nu se mai întoarcă la putrezire, a spus astfel: «Vă voi da promisiunile sfinte făcute lui Davíd, cele vrednice de încredere». (Faptele Apostolilor 13, 34)
Însă Davíd, după ce a slujit în generaţia lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost adăugat la părinţii lui şi a văzut putrezirea. (Faptele Apostolilor 13, 36)
«După acestea mă voi întoarce şi voi înălţa cortul lui Davíd care căzuse; voi reclădi ruinele sale şi îl voi reînălţa. (Faptele Apostolilor 15, 16)
despre Fiul său născut după trup din descendenţa lui Davíd, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 1, 3)
La fel, Davíd îl numeşte fericit pe omul căruia Dumnezeu îi dă justificarea fără fapte: (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 6)