Cartea a doua a Cronicilor, 35

1. Iosía a celebrat Paştele [în cinstea] Domnului la Ierusalím şi au înjunghiat Paştele în a paisprezecea zi a lunii întâi.

Wersety związane z Cartea a doua a Cronicilor, 35:

2 Cronici 35 povestește sărbătoarea Paștelui de către regele Iosia și oamenii lui Iuda. Capitolul descrie modul în care Josiah i -a instruit pe preoți să pregătească mielul paschal și realizarea ceremoniei religioase. Apoi, capitolul raportează moartea lui Iosia în luptă împotriva faraonului Neco.

Deuteronom 16:1: „Sărbătoriți luna Abibe și păstrați Paștele Domnului Dumnezeul vostru; căci în luna Abibelor Domnul, Dumnezeul vostru te -a scos din Egipt noaptea”. Acest verset stabilește ordinea divină pentru sărbătorirea Paștelui, subliniind importanța onorării evenimentului care a marcat eliberarea poporului ebraic din Egipt.

Exodul 12:14: „Și în această zi va fi pentru tine prin memorie și îl vei sărbători prin sărbătoare Domnului; în generațiile tale îl vei sărbători prin statut perpetuu”. În acest verset, Dumnezeu poruncește sărbătorirea Paștelui să fie observată din generație în generație ca sărbătoare în onoarea eliberării poporului ebraic.

Levitic 23:5-6: „În prima lună, până la paisprezece luni, după-amiaza, este Paștele Domnului. Și în cele cincisprezece zile ale acestei luni este sărbătoarea pâinii Ázmos a Domnului ; șapte zile vei mânca pâine ". Acest verset stabilește data sărbătorii Paștelui și sărbătoarea Azimilor, care au fost observate de evrei ca parte a tradiției lor religioase.

1 Corinteni 5:7: „Purificați -vă, prin urmare, din vechea dospit, că puteți fi o nouă masă, la fel cum sunteți fără drojdie. Căci Hristos, Paștele nostru, a fost sacrificat de noi”. Acest verset face o legătură între Paștele evreiesc și sacrificiul lui Hristos pe cruce, subliniind importanța purificării și reînnoită pentru adepții lui Hristos.

Ioan 19:36: „Pentru că s -a întâmplat să îndeplinească Scriptura, care spune, niciuna dintre oasele lui nu va fi ruptă”. Acest verset este o referire la mielul paschal, care a fost un fel de sacrificiu care simboliza răscumpărarea poporului ebraic. Prin jertfa lui Hristos, promisiunea răscumpărării este îndeplinită.