1 Ascultă, Israél! Astăzi treci Iordánul ca să intri şi să iei în stăpânire popoare mai mari şi mai puternice decât tine, cetăţi mari şi întărite [cu ziduri] până la cer,
2 un popor mare şi înalt [la statură], fiii lui Anác pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit: «Cine poate să stea în faţa fiilor lui Anác?».
3 Să ştii astăzi că Domnul Dumnezeul tău merge el însuşi înaintea ta! El este un foc mistuitor şi îi va nimici: el îi va umili înaintea ta şi tu îi vei lua în stăpânire şi-i vei distruge îndată, după cum ţi-a spus Domnul.
4 Să nu spui în inima ta, când Domnul Dumnezeul tău îi va izgoni dinaintea ta: «Pentru dreptatea mea m-a făcut Domnul să intru ca să iau în stăpânire ţara aceasta!». Din cauza răutăţii popoarelor acelora Domnul îi izgoneşte din faţa ta.
5 Nu pentru dreptatea ta, nici pentru corectitudinea inimii tale intri tu să iei în stăpânire ţara lor, ci din pricina răutăţii acelor popoare Domnul Dumnezeul tău îi izgoneşte din faţa ta, pentru ca să se împlinească cuvântul pe care l-a jurat Domnul părinţilor tăi, lui Abrahám, lui Isáac şi lui Iacób.
6 Să ştii că nu pentru dreptatea ta Domnul Dumnezeul tău îţi dă ţara aceasta bună ca s-o iei în stăpânire, căci tu eşti un popor încăpăţânat!
7 Adu-ţi aminte şi nu uita cum l-ai mâniat pe Domnul Dumnezeul tău în pustiu! Din ziua când ai ieşit din ţara Egiptului până când aţi ajuns în locul acesta aţi murmurat împotriva Domnului!
8 La Hóreb l-aţi provocat la mânie pe Domnul şi Domnul s-a mâniat împotriva voastră voind să vă nimicească.
9 Când am urcat pe munte ca să iau tablele de piatră, tablele alianţei pe care a încheiat-o Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi fără să mănânc pâine şi fără să beau apă.
10 Domnul mi-a dat cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu. Pe ele erau toate cuvintele pe care Domnul vi le-a spus pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării.
11 La sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele alianţei.
12 Domnul mi-a zis: «Ridică-te şi coboară repede de aici, căci s-a pervertit poporul tău pe care l-ai scos din Egipt! S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o: şi-au făcut un chip turnat».
13 Domnul mi-a zis: «Am văzut poporul acesta; este un popor încăpăţânat.
14 Lasă-mă şi îi voi nimici şi le voi şterge numele de sub ceruri! Iar pe tine te voi face un popor mai puternic şi mai numeros decât el».
15 M-am întors şi am coborât de pe munte – iar muntele ardea în foc – şi cele două table ale alianţei erau în cele două mâini ale mele.
16 M-am uitat şi, iată, păcătuiserăţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru făcându-vă un viţel turnat. V-aţi abătut repede de la calea pe care v-o poruncise Domnul.
17 Am apucat cele două table, le-am aruncat din cele două mâini ale mele şi le-am sfărâmat înaintea ochilor voştri.
18 Am căzut [cu faţa] la pământ înaintea Domnului, ca mai înainte. Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi nu am mâncat pâine şi nu am băut apă din cauza tuturor păcatelor voastre pe care le făcuserăţi, săvârşind răul înaintea Domnului, mâniindu-l,
19 pentru că mă temeam de mânia şi de furia cu care se mâniase Domnul împotriva voastră ca să vă nimicească. Şi Domnul m-a ascultat şi de data aceasta.
20 Domnul se mâniase mult şi pe Áaron, voind să-l piardă; eu m-am rugat în acel timp şi pentru el.
21 Am luat păcatul pe care-l făcuserăţi – viţelul – şi l-am ars în foc, l-am sfărâmat şi l-am pisat bine, până când a devenit pulbere. Apoi am aruncat pulberea în râul care cobora din munte.
22 Apoi şi la Tabéra, la Mássa şi la Chibrót-Hataavá voi l-aţi mâniat pe Domnul.
23 Şi când v-a trimis Domnul de la Cádeş-Barnéa zicând: «Mergeţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-o dau!», voi v-aţi împotrivit cuvântului Domnului Dumnezeului vostru, nu l-aţi crezut şi nu aţi ascultat de glasul lui.
24 Aţi murmurat împotriva Domnului din ziua în care v-am cunoscut.
25 Am căzut [cu faţa] la pământ înaintea Domnului: patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi m-am aruncat [cu faţa] la pământ, pentru că Domnul spusese că voia să vă nimicească.
26 M-am rugat Domnului şi am zis: «Stăpânul meu, Doamne, nu-l nimici pe poporul tău, moştenirea ta, pe cel pe care l-ai răscumpărat cu măreţia ta şi pe care l-ai scos din Egipt cu mână puternică!
27 Adu-ţi aminte de slujitorii tăi, de Abrahám, de Isáac şi de Iacób! Nu privi la încăpăţânarea acestui popor, nici la răutatea lui şi nici la păcatul lui!
28 Să nu spună ţara din care ne-ai scos: ‹pentru că Domnul nu a putut să-i ducă în ţara despre care le-a vorbit şi pentru că îi ura, i-a scos ca să-i ucidă în pustiu!›.
29 Ei, însă, sunt poporul tău şi moştenirea ta, pe care i-ai scos din Egipt cu puterea ta cea mare şi cu braţul tău întins».
Versículos relacionados com Cartea Deuteronómului, 9:
Deuteronom 9 evidențiază credincioșia lui Dumnezeu de a -și îndeplini promisiunile către poporul Israel, chiar dacă au fost rebeli și neascultători. Capitolul își amintește, de asemenea, episodul în care Moise a intervenit pentru oameni, cerând mila lui Dumnezeu și decizia lui de a -i distruge. Mai jos sunt cinci versete din alte cărți biblice care se referă la subiectele abordate în Deuteronom 9.
Psalmul 106:6: „Noi păcătuim, ca și părinții noștri; ne angajăm nelegiuiri, mergem rău”. Acest psalm recunoaște tendința umană de păcat și neascultare față de Dumnezeu, care a fost cauza dificultăților cu care se confruntă oamenii din Israel.
Psalmul 130:3-4: "Dacă tu, Doamne, observi nelegiuirile, Doamne, cine va subzista? Dar iertarea este iertarea, ca să te temi." Acest psalm evidențiază harul și mila lui Dumnezeu pentru a ierta pe cei care se pocăiesc și au încredere în El, așa cum a fost cazul Israelului când Moise a intervenit pentru ei.
Proverbe 28:13: „Ceea ce acoperă că nu se vor prospera niciodată, dar ceea ce le mărturisește și va ajunge la milă”. Acest verset arată importanța recunoașterii și mărturisirii păcatelor lui Dumnezeu pentru a primi mila și iertarea Lui, așa cum a făcut Moise în numele poporului lui Israel.
Ieremia 31:33: „Dar acesta este concertul pe care îl voi face cu casa lui Israel după acele zile, spune Domnul, voi pune legea mea înăuntru și o voi scrie în inima Lui; și voi fi Dumnezeul tău și ei va fi oamenii mei ". Acest verset evidențiază promisiunea lui Dumnezeu de a transforma inimile poporului Său și de a -și scrie legea în inimile lor, pentru ca ei să se supună și să fie credincioși pentru El.
Romani 3:23-24: „Căci toți au păcătuit și defavorizat sunt de gloria lui Dumnezeu; a fi justificat gratuit de harul Său, prin răscumpărarea în Hristos Isus”. Acest verset consolidează ideea că toți au păcătuit și au nevoie de harul și mila lui Dumnezeu pentru a fi justificați și mântuiți, așa cum a fost cazul oamenilor din Israel.
Rozdziały: