1 În ţară a fost o foamete, alta decât foametea dintâi care fusese în zilele lui Abrahám. Isáac s-a dus la Abimélec, regele filisténilor, la Gherár.
2 Domnul i s-a arătat şi i-a zis: „Nu coborî în Egipt, ci stabilește-te în ţara în care îţi voi spune!
3 Locuieşte ca străin în ţara aceasta; eu voi fi cu tine şi te voi binecuvânta, căci ţie şi descendenței tale vă voi da toate ţinuturile acestea şi voi împlini jurământul pe care l-am făcut tatălui tău, Abrahám”.
4 Voi înmulţi descendența ta ca stelele cerului; îi voi da descendenței tale toate ţinuturile acestea şi vor fi binecuvântate toate neamurile pământului prin descendența ta,
5 pentru că Abrahám a ascultat de glasul meu şi a păzit ce-i de păzit în poruncile mele, hotorârile mele şi legile mele”.
6 Astfel, Isáac a locuit la Gherár.
7 Când oamenii locului îl întrebau cu privire la soţia lui, el zicea: „Este sora mea”. Căci îi era frică să spună: „este soţia mea”, [gândind]: „să nu mă ucidă oamenii locului din pricina Rebécăi, căci este frumoasă la chip”.
8 După ce petrecuseră acolo mai multe zile, Abimélec, regele filisténilor, [a privit] pe fereastră şi a văzut şi, iată, Isáac jucându-se cu Rebéca, soţia sa.
9 Abimélec l-a chemat pe Isáac şi i-a zis: „Cu siguranţă e soţia ta. Cum ai putut zice: «E sora mea?»”. Isáac i-a spus: „Am zis: «să nu cumva să mor din pricina ei»”.
10 Abimélec a zis: „De ce ne-ai făcut aceasta? Puţin a lipsit ca cineva din popor să se culce cu soţia ta şi ai fi adus vinovăţie asupra noastră”.
11 Atunci Abimélec a poruncit întregului popor, zicând: „Cine se va atinge de omul acesta sau de soţia lui va fi dat la moarte”. Izvoarele dintre Gherár şi Béer-Şéba
12 Isáac a semănat în pământul acela şi a cules însutit în anul acela. Domnul l-a binecuvântat.
13 Omul a devenit mare și a tot crescut până când a ajuns foarte bogat.
14 Avea turme de oi şi cirezi de vite şi mulţi servitori. Filistenii îl invidiau.
15 Toate fântânile pe care le săpaseră servitorii tatălui său în zilele tatălui său, Abrahám, au fost astupate şi umplute cu pământ de filisténi.
16 Abimélec i-a zis lui Isáac: „Pleacă de la noi, căci ai devenit prea puternic pentru noi!”.
17 Isáac a plecat de acolo şi şi-a aşezat tabăra în valea Gherár şi a locuit acolo.
18 Isáac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră [servitorii] în zilele lui Abrahám, tatăl său, şi pe care le astupaseră filisténii după moartea lui Abrahám; şi le-a numit cu aceleaşi nume cu care le numise tatăl său.
19 Servitorii lui Isáac au săpat în vale şi au găsit acolo o fântână cu apă vie.
20 Păstorii din Gherár s-au certat cu păstorii lui Isáac, zicând: „Apa este a noastră”. Şi a dat fântânii numele Eséc, pentru că se certaseră cu el.
21 Apoi au săpat o altă fântână şi s-au certat şi pentru aceasta; de aceea a numit-o Sitná.
22 S-a mutat de acolo şi a săpat o altă fântână pentru care nu s-au mai certat; şi a numit-o Rehobót, „căci acum – a zis el – Domnul ne-a făcut loc larg şi ne-a făcut să fim rodnici în ţară”.
23 De acolo a urcat la Béer-Şéba.
24 Domnul i s-a arătat în noaptea aceea şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám, tatăl tău; nu te teme, căci eu sunt cu tine; te voi binecuvânta şi voi înmulţi descendenţa ta, de dragul lui Abrahám, slujitorul meu!”.
25 A zidit acolo un altar şi a invocat numele Domnului şi şi-a fixat cortul acolo. Servitorii lui Isáac au săpat acolo o fântână.
26 Abimélec a plecat din Gherár la el, cu Ahuzát, prietenul său, şi cu Picól, căpetenia oştirii lui.
27 Isáac le-a zis: „Pentru ce veniţi la mine de vreme ce mă urâţi şi m-aţi trimis de la voi?”.
28 Ei au răspuns: „Am văzut că Domnul este cu tine şi am zis: «Să fie un jurământ între noi, între noi şi tine, şi să încheiem o alianță cu tine
29 că nu ne vei face niciun rău, după cum nici noi nu ne-am atins de tine, ci ţi-am făcut numai bine şi te-am lăsat să pleci în pace! Acum tu eşti binecuvântat de Domnul»”.
30 Şi a făcut un ospăţ pentru ei şi au mâncat şi au băut.
31 S-au sculat dimineaţa şi au jurat unul altuia. Isáac i-a lăsat să plece, iar ei s-au dus de la el în pace.
32 În acea zi au venit servitorii lui Isáac şi i-au povestit despre fântâna pe care o săpaseră şi i-au zis: „Am găsit apă!”.
33 El a numit-o „Şibéea”. De aceea numele cetăţii este Béer-Şéba până în ziua de astăzi.
34 Când avea patruzeci de ani, Esáu le-a luat-o de soţii pe Iudít, fiica lui Beéri, hetéul, şi pe Basemát, fiica lui Elón, hetéul.
35 Ele au fost [o cauză] de amărăciune a sufletului pentru Isáac şi Rebéca.
Versículos relacionados com Cartea Genezei, 26:
Geneza 26 spune povestea lui Isaac, fiul lui Avraam, care s -a confruntat cu dificultăți în călătoria sa din cauza foamei în țara Canaanului. El a trebuit să se mute în regiunea Gerar, unde Dumnezeu l -a binecuvântat din abundență, dar s -a confruntat și cu conflicte cu localnicii. Mai jos sunt cinci versete legate de subiecte abordate în Geneza 26, cu excepția versetelor acestui capitol:
Geneza 12:10: „Acum a fost foame pe pământ, iar Abram a coborât în Egipt pentru pelerinaj acolo, pentru că foamea era mare pe pământ”. Acest verset vorbește despre foamea cu care s -a confruntat și Avraam, ceea ce l -a determinat să se mute temporar în Egipt. Isaac s -a confruntat cu o situație similară de generat.
Psalmul 37:7: „Odihnește -te în Domnul și așteaptă -l; nu te irita din cauza celui care îi prospera în calea lui, din cauza omului care efectuează viclean constant”. Acest verset vorbește despre importanța de a avea încredere în Dumnezeu și de a nu -ți face griji pentru circumstanțele externe, lucru pe care Isaac l -a făcut prin a avea încredere în promisiunea divină de a -l binecuvânta.
Matei 5:44: „Dar îți spun, iubește -ți dușmanii și mă roagă de ce te face pensiuni”. Acest verset vorbește despre atitudinea pe care Isus o așteaptă de la adepții săi despre dușmani și persecutori. Isaac a demonstrat această atitudine căutând pacea cu locuitorii de a genera în ciuda conflictelor anterioare.
Evrei 12:14: „Am urmat pacea cu toți și sfințirea, fără de care nimeni nu îl va vedea pe Domnul”. Acest verset vorbește despre importanța căutării păcii și sfințeniei în relațiile și atitudinile noastre. Isaac a căutat pacea cu locuitorii de a genera, chiar și pentru a face față conflictelor.
1 Petru 5:7: „Aruncându -i toată anxietatea, pentru că are grijă de tine”. Acest verset vorbește despre importanța de a avea încredere în Dumnezeu în toate situațiile, lucru pe care Isaac l -a demonstrat prin încrederea prevederilor divine în timpul foamei și binecuvântării divine pentru a genera.
Rozdziały: