Znaleziono 188 Wyniki dla: Bună
Levítul Córe, fiul lui Imná, era uşier în partea de răsărit; avea grijă de darurile de bună voie [aduse] lui Dumnezeu, ca să împartă ceea ce era adus ca dar ridicat Domnului şi lucrurile preasfinte. (Cartea a doua a Cronicilor 31, 14)
Căpeteniile lui au dat de bună voie poporului, preoţilor şi levíţilor: Hilchía, Zaharía şi Iehiél, conducătorii casei lui Dumnezeu; au dat preoţilor pentru jertfa de Paşti două mii şase sute de miei şi trei sute de boi. (Cartea a doua a Cronicilor 35, 8)
Toţi cei dimprejurul lor i-au ajutat cu obiecte de argint, de aur, bunuri, animale şi lucruri preţioase, pe lângă darurile de bună voie. (Cartea lui Ésdra 1, 6)
[Tobít] i-a zis: „Mergi sănătos şi teafăr, frate! Nu te supăra pe mine, frate, că am vrut să ştiu adevărul despre familia ta! Se întâmplă că-mi eşti rudă şi dintr-o familie bună şi cinstită. I-am cunoscut pe Ananía şi pe Natán, cei doi fii ai lui Semelías cel Mare. Ei mergeau cu mine la Ierusalím şi se prosternau cu mine acolo şi nu au rătăcit. Fraţii tăi sunt oameni cinstiţi, eşti dintr-un neam bun. Fii binevenit!”. (Cartea lui Tobía 5, 14)
Este bună rugăciunea [făcută] în adevăr şi pomana cu dreptate: este mai bună decât bogăţia cu nedreptate. Mai bine să faci pomană decât să aduni aur. (Cartea lui Tobía 12, 8)
Ozía a zis către ea: „Toate câte le-ai spus, din inimă bună ai vorbit şi nu este nimeni care să fie împotriva cuvintelor tale. (Cartea Iudítei 8, 28)
Înţelepciunea ta nu este cunoscută doar de astăzi, ci de la început tot poporul a cunoscut inteligenţa ta, la fel cum este bună firea inimii tale. (Cartea Iudítei 8, 29)
Pentru tine este mic lucru orice jertfă de bună mireasmă şi prea neînsemnată este toată grăsimea pentru arderea de tot. Dar cel care se teme de Domnul este mare în toate. (Cartea Iudítei 16, 16)
Dacă i se pare bun regelui, să iasă de la el un decret regesc şi să fie scris în legile Pérsiei şi Médiei şi să nu se treacă [peste el]: să nu mai vină regina Vásti înaintea regelui Artaxérxes şi regele să dea [demnitatea] ei de regină alteia mai bună decât ea! (Cartea Estérei 2, 19)
Fata a fost plăcută în ochii lui şi a căpătat bunăvoinţă înaintea lui. El s-a grăbit să-i dea cele de trebuinţă pentru pregătire şi partea [care i se cuvenea]; i-a dat şapte tinere alese şi le-a mutat pe ea şi pe tinerele ei în [partea] cea mai bună a casei femeilor. (Cartea Estérei 3, 9)
[toate acestea] într-o singură zi, în toate provinciile regelui Artaxérxes, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár. (12a) Aceasta este copia scrisorii care a fost scrisă: (12b) „Artaxérxes, regele cel mare, celor din India până în Etiópia, celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, guvernatorilor şi celor ce ne sunt fideli, sănătate! (12c) Mulţi care au primit adesea cinstiri din îmbelşugata bunătate a binefăcătorilor au râvnit la mai mult şi caută numai să le facă rău supuşilor; nefiind capabili să poarte ceea ce trebuia să-i mulţumească, au plănuit să se ridice împotriva binefăcătorilor lor. 12d Nu se mulţumesc să dispreţuiască recunoştinţa oamenilor, ci au devenit aroganţi din cauza laudelor unor oameni străini; se gândesc că vor scăpa de dreptatea Dumnezeului care vede totul şi urăşte răul. 12e Adesea, şi mulţi dintre cei care au fost constituiţi la putere, pentru că au încredinţat prietenilor de încredere administrarea lucrurilor şi s-au lăsat influenţaţi, au avut de suportat sânge nevinovat şi au căzut în nedreptăţi iremediabile. 12f Ei înşală prin discursuri maliţioase, amăgind curata bună-credinţă a stăpânilor. 12g Putem să vedem nu atât din povestirile mai vechi care ne-au fost transmise, cât observând ceea ce se petrece lângă voi, adică nedreptăţile cumplite [făcute] în mod mişel de către cei care deţin putere fără să o merite. 12h Se cuvine să [privim] dincolo de toate acestea ca să oferim un imperiu liniştit şi cu pace tuturor oamenilor, 12i făcând schimbări şi judecând mereu cauzele care ni se prezintă cu privire nepărtinitoare. (12k) Astfel era şi Amán, [fiul] lui Amedáta, un macedonean, în realitate străin de sângele perşilor şi deosebindu-se mult de blândeţea noastră, bine primit de către noi. 12l A aflat de generozitatea pe care o avem faţă de toate popoarele, în aşa măsură încât a fost proclamat tatăl nostru înaintea căruia se plecau toţi şi a ajuns al doilea în faţa tronului regesc. 12m Nu a putut să-şi stăpânească trufia, a încercat să ne priveze de putere şi de viaţă. 12n A cerut prin multe metode şi înşelătorii nimicirea salvatorului şi a binefăcătorului nostru în toate, Mardohéu, şi a Estérei, ireproşabila noastră parteneră, precum şi a întregului ei popor. 12o Prin aceste mijloace, el căuta ca, după ce vom fi rămaşi singuri, să schimbe domnia perşilor cu cea a macedonenilor. (12p) Noi însă am aflat că iudeii, sortiţi distrugerii de către cel mai nelegiuit [dintre oameni], nu sunt răufăcători, ci trăiesc după legile cele mai drepte. 12q Ei sunt fiii Dumnezeului celui Viu, ai Celui Preaînalt şi Mare, care ne îndrumă domnia, nouă ca şi înaintaşilor noştri, înspre cea mai bună orânduire. 12r Să faceţi bine şi nu faceţi uz de scrisorile trimise de Amán, [fiul] lui Amedáta, pentru că cel care le-a [scris] a fost spânzurat cu întreaga lui familie la porţile Susei! Dumnezeul atotstăpânitor i-a dat îndată pedeapsa meritată pentru toate. 12s Am expus copia acestei scrisori în orice loc ca să-i lăsaţi cu toată libertatea pe iudei să se folosească de legile lor şi să-i sprijiniţi să se poată apăra în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, Adár, în aceeaşi zi, împotriva celor care i-ar ataca în momentul strâmtorării. 12t Căci în locul distrugerii, Dumnezeul cel Atotputernic a dat poporului ales bucurie. 12u Şi voi, între sărbătorile voastre de seamă, să ţineţi cu toată solemnitatea o zi deosebită, pentru ca, şi acum, şi mai târziu, să fie mântuire pentru noi şi pentru toţi cei care doresc binele perşilor, iar pentru cei care conspiră împotriva noastră, să fie o amintire a distrugerii! (12v) Oricare cetate sau provincie în întregime care nu va face conform cu acestea va fi distrusă cu mânie, prin suliţă şi foc: va deveni nu doar de neumblat pentru oameni, ci şi ostilă pentru animalele sălbatice şi pentru păsări pentru totdeauna”. (Cartea Estérei 9, 12)
În fiecare provincie şi în fiecare cetate, în locul unde ajungea cuvântul regelui şi decretul său era bucurie şi veselie între iudei, ospăţ şi zi bună. Mulţi dintre popoarele ţării au devenit iudei pentru că frica de iudei căzuse peste ei. (Cartea Estérei 9, 17)