Znaleziono 2579 Wyniki dla: eliberarea oamenilor din Israel

  • [Iosíf] a poruncit mai-marelui casei lui, zicând: „Umple cu provizii sacii oamenilor acestora, atât cât vor putea să ducă, şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său. (Cartea Genezei 44, 1)

  • Fiii lui Israél au făcut aşa. Iosíf le-a dat care, după cuvântul lui Faraón; le-a dat şi provizii pentru drum. (Cartea Genezei 45, 21)

  • Israél a zis: „Îmi este de-ajuns că fiul meu Iosíf este încă în viaţă. Mă duc să-l văd înainte de a muri”. (Cartea Genezei 45, 28)

  • Israél a plecat împreună cu tot ce avea. A ajuns la Béer-Şéba şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său, Isáac. (Cartea Genezei 46, 1)

  • Dumnezeu i-a vorbit lui Israél într-o viziune de noapte: „Iacób, Iacób!”. El a răspuns: „Iată-mă!”. (Cartea Genezei 46, 2)

  • S-a ridicat Iacób de la Béer-Şéba. Iar fiii lui Israél i-au dus pe Iacób, tatăl lor, şi pe copiii şi soţiile lor în carele pe care le trimisese Faraón ca să-i aducă. (Cartea Genezei 46, 5)

  • Acestea sunt numele fiilor lui Israél care au venit în Egipt, Iacób şi fiii lui. Întâiul născut al lui Iacób: Rubén. (Cartea Genezei 46, 8)

  • Iosíf şi-a legat carul şi a urcat să-l întâmpine pe Israél, tatăl său, în Goşén. Îndată ce l-a văzut, a căzut pe grumazul lui şi a plâns pe grumazul lui îndelung. (Cartea Genezei 46, 29)

  • Israél i-a spus lui Iosíf: „De acum pot să mor, căci ţi-am văzut faţa şi că mai ești încă viu”. (Cartea Genezei 46, 30)

  • Israél a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Goşén. Ei au luat din el în stăpânire, au fost rodnici şi s-au înmulţit foarte mult. (Cartea Genezei 47, 27)

  • Când s-au apropiat zilele ca Israél să moară, l-a chemat pe fiul său Iosíf şi i-a zis: „Dacă am aflat har în ochii tăi, pune mâna sub coapsa mea şi fă cu mine după bunăvoinţă şi adevăr: să nu mă îngropi, te rog, în Egipt! (Cartea Genezei 47, 29)

  • El i-a zis: „Jură-mi!”. Şi [Iosíf] i-a jurat. Apoi Israél s-a prosternat cu faţa pe căpătâiul patului. (Cartea Genezei 47, 31)


“A prática das bem-aventuranças não requer atos de heroísmo, mas a aceitação simples e humilde das várias provações pelas quais a pessoa passa.” São Padre Pio de Pietrelcina