Znaleziono 458 Wyniki dla: pocăința lui Samuel de Saul

  • Au îngropat oasele lui Saul şi ale lui Ionatán, fiul său, în ţinutul lui Beniamín, la Ţéla, în mormântul lui Chiş, tatăl lui [Saul]. Au făcut tot ceea ce poruncise regele. După aceea, Dumnezeu a fost binevoitor faţă de ţară. (Cartea a doua a lui Samuél 21, 14)

  • Davíd a pronunţat către Domnul cuvintele acestei cântări în ziua când l-a eliberat Domnul din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. (Cartea a doua a lui Samuél 22, 1)

  • Samlá a murit, iar în locul lui a domnit Saul din Rehobót Hanáhar. (Cartea întâi a Cronicilor 1, 48)

  • Saul a murit, iar în locul lui a domnit Báal-Hanán, fiul lui Acbór. (Cartea întâi a Cronicilor 1, 49)

  • Fiii lui Simeón: Nemuél, Iamín, Iaríb, Zérah, Saul. (Cartea întâi a Cronicilor 4, 24)

  • În zilele lui Saul, au făcut război cu cei din Agár. Aceştia au căzut în mâinile lor şi ei au locuit în corturile lor pe toată partea de răsărit a Galaádului. (Cartea întâi a Cronicilor 5, 10)

  • (24) Táhat, fiul său; Uriél, fiul său; Uzía, fiul său; Saul, fiul său. (Cartea întâi a Cronicilor 6, 9)

  • (28) Fiii lui Samuél, întâiul născut, Vaşni şi Abía. (Cartea întâi a Cronicilor 6, 13)

  • (33) Aceştia sunt cei care stăteau şi fiii lor, dintre fiii lui Chehát: Hemán, cântăreţul, fiul lui Ioél, fiul lui Samuél, (Cartea întâi a Cronicilor 6, 18)

  • Fiii lui Tóla: Uzí, Refáia, Ieriél, Iahmái, Ibsám şi Samuél, căpeteniile caselor lor părinteşti ai lui Tóla, oameni viteji în descendenţa lor. În zilele lui Davíd numărul lor era de douăzeci şi două de mii şase sute. (Cartea întâi a Cronicilor 7, 2)

  • Ner i-a dat naştere lui Chiş; Chiş i-a dat naştere lui Saul; Saul le-a dat naştere lui Ionatán, lui Malchí-Şúa, lui Abínadab şi lui Eşbáal. (Cartea întâi a Cronicilor 8, 33)

  • Toţi fuseseră aleşi pentru a fi păzitori la praguri: două sute doisprezece. Ei au fost înscrişi după genealogie, după satele lor. Davíd şi Samuél, văzătorul, i-au stabilit după fidelitatea lor. (Cartea întâi a Cronicilor 9, 22)


“Caminhe com alegria e com o coração o mais sincero e aberto que puder. E quando não conseguir manter esta santa alegria, ao menos não perca nunca o valor e a confiança em Deus.” São Padre Pio de Pietrelcina