1. Ahitófel i-a zis lui Absalóm: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni! Mă voi ridica şi-l voi urmări pe Davíd în timpul nopţii.

2. Voi merge împotriva lui când el va fi obosit şi când îi vor tremura mâinile şi îl voi înspăimânta. Tot poporul care este cu el va fugi şi eu îl voi lovi numai pe rege.

3. Voi aduce înapoi la tine tot poporul după cum [vrei] să se întoarcă orice om pe care tu îl cauţi. Şi tot poporul va fi în pace”.

4. [Acest] lucru a fost drept în ochii lui Absalóm şi în ochii tuturor bătrânilor lui Israél.

5. Absalóm a zis: „Chemaţi-l şi pe Huşái, archéul, să auzim şi părerea lui!”.

6. Huşái a venit la Absalóm, iar Absalóm i-a zis: „Ahitófel a zis aceste lucruri. Să facem după cuvântul său? Dacă nu, spune tu [ce să facem]!”.

7. Huşái i-a răspuns lui Absalóm: „De data aceasta, sfatul pe care ţi l-a dat Ahitófel nu este bun”.

8. Huşái i-a zis: „Tu îi cunoşti pe tatăl tău şi pe oamenii lui că sunt viteji şi că au sufletul amărât ca ursoaica lipsită de pui în câmpie. Tatăl tău este un războinic şi nu doarme cu poporul.

9. Iată, acum el este ascuns într-o groapă sau într-un [alt] loc. Dacă la început vor cădea unii dintre ei, cel care va auzi va spune: «Este un măcel între cei care îl urmează pe Absalóm».

10. Atunci cel puternic, care are inimă ca inima unui leu, se va înspăimânta pentru că tot Israélul ştie că tatăl tău este puternic şi are cu el oameni viteji.

11. Eu te sfătuiesc să se adune la tine tot Israélul, de la Dan până la Béer-Şéba – mult ca nisipul de pe [ţărmul] mării – şi tu să mergi în mijlocul lor.

12. Vom veni peste el în locul în care se găseşte, vom năvăli asupra lui cum cade roua pe pământ şi nu vom lăsa din el şi din toţi oamenii care sunt cu el nici măcar unul.

13. Dacă [va fugi] într-o cetate, tot Israélul va aduce funii la cetatea aceea şi o vom trage până la pârâu până când nu va mai rămâne în ea nicio pietricică”.

14. Absalóm şi toţi oamenii lui Israél au zis: „Sfatul lui Huşái, archéul, este mai bun decât sfatul lui Ahitófel”. Însă Domnul hotărâse să zădărnicească sfatul bun al lui Ahitófel ca să aducă nenorocirea peste Absalóm.

15. Huşái le-a zis preoţilor Sadóc şi Abiatár: „Aşa şi aşa i-a sfătuit Ahitófel pe Absalóm şi pe bătrânii lui Israél şi aşa şi aşa i-am sfătuit eu.

16. Acum trimiteţi repede la Davíd şi spuneţi-i: «Nu rămâneţi peste noapte la vadurile din pustiu, ci treceţi mai departe, ca să nu fie înghiţit regele şi tot poporul care este cu el!»”.

17. Ionatán şi Ahimáaţ stăteau la En-Róghel. Slujnica venea şi le aducea ştiri, iar ei mergeau şi-i povesteau regelui Davíd; căci nu puteau să se arate intrând în cetate.

18. Însă i-a văzut un tânăr şi i-a adus la cunoştinţă lui Absalóm. Amândoi au plecat în grabă şi au ajuns la Bahurím, la casa unui om care avea o fântână în curte şi au coborât în ea.

19. Femeia a luat o învelitoare, a întins-o peste fântână şi a împrăştiat deasupra urluială ca să nu dea nimic de bănuit.

20. Slujitorii lui Absalóm au venit acasă la femeie şi au zis: „Unde sunt Ahimáaţ şi Ionatán?”. Femeia le-a răspuns: „Au trecut dincolo de apă”. Ei au căutat, dar nu i-au găsit şi s-au întors la Ierusalím.

21. După plecarea lor, [Ahimáaţ şi Ionatán] au ieşit din fântână şi au mers să-i spună regelui Davíd. I-au zis lui Davíd: „Ridicaţi-vă şi treceţi repede apa, căci aşa l-a sfătuit Ahitófel [pe Absalóm] împotriva voastră!”.

22. Davíd şi tot poporul care era cu el s-au sculat şi au trecut Iordánul. Până la lumina dimineţii nu a rămas niciunul care să nu fi trecut Iordánul.

23. Ahitófel a văzut că sfatul lui nu a fost urmat, a pus şaua pe măgar şi a plecat acasă în cetatea lui. A dat dispoziţii casei sale, apoi s-a spânzurat şi a murit. Apoi a fost înmormântat în mormântul tatălui său.

24. Davíd a mers la Mahanáim, iar Absalóm a trecut Iordánul, el şi tot poporul care era cu el.

25. Absalóm l-a pus pe Amása [comandant] peste armată în locul lui Ióab. Amása era fiul unui om numit Itrá, un israelít care intrase la Abigál, fiica lui Naháş şi sora Ţerúiei, mama lui Ióab.

26. Israél şi Absalóm şi-au fixat tabăra în ţinutul Galaád.

27. Când Davíd a ajuns la Mahanáim, Şobí, fiul lui Naháş din Rabá, [cetatea] fiilor lui Amón, Machír, fiul lui Amiél, din Lo-Debár, şi Barzilái din Galaád, din Roghelím,

28. [au adus] paturi, cupe, vase de lut, grâu, orz, făină, boabe prăjite, fasole, linte, grăunţe prăjite,

29. miere, unt, oi şi brânză de vaci pentru Davíd şi pentru poporul care era cu el ca să mănânce, căci ziceau: „Poporul este flămând, obosit şi însetat în pustiu”.




Livraria Católica

Conheça esses e outros livros em nossa livraria.




“Não se aflija a ponto de perder a paz interior. Reze com perseverança, com confiança, com calma e serenidade.” São Padre Pio de Pietrelcina