1 În anul o sută patruzeci şi nouă, a ajuns [vestea] la cei ai lui Iúda că Antióh Eupátor s-a apropiat cu armatele de Iudéea.
2 Cu el era Lýsias, tutorele şi [responsabilul] peste treburile [statului]. Fiecare avea o armată grecească de o sută zece mii de pedestraşi, cinci mii trei sute de călăreţi, douăzeci şi doi de elefanţi şi trei sute de care de luptă dotate cu coase.
3 Lor li s-a alăturat Meneláu, care, cu multă prefăcătorie, îl încuraja pe Antióh nu pentru salvarea patriei, ci gândind că îşi va redobândi funcţia.
4 Dar Regele regilor a stârnit mânia lui Antióh împotriva nelegiuitului, iar Lýsias a arătat că el este cauza tuturor relelor şi a poruncit să fie dus la Beréea şi să fie ucis după cum este obiceiul locului.
5 Este în acel loc un turn de cincizeci de cóţi plin cu cenuşă. Acesta avea un mecanism circular care arunca de peste tot în cenuşă.
6 Acolo era dus orice vinovat de sacrilegiu sau cel care a comis vreo faptă foarte gravă; şi toţi îl împingeau ca să-l facă să piară.
7 Astfel s-a întâmplat să moară nelegiuitul Meneláu, pentru a nu fi aşezat în pământ.
8 Pe bună dreptate, căci săvârşise multe păcate împotriva altarului al cărui foc şi a cărui cenuşă erau curate. Şi şi-a găsit moartea în cenuşă.
9 Regele înainta cu gânduri barbare spre a le da iudeilor să vadă [nenorociri] mai mari decât cele pe care le făcuse tatăl său.
10 Iúda a aflat acestea şi a poruncit mulţimii să-l invoce pe Domnul ziua şi noaptea ca să le vină în ajutor ca altădată celor care erau pe punctul să piardă legea, patria şi templul cel sfânt.
11 Şi să nu permită ca acest popor, care de curând se revigorase, să cadă iar în mâinile neamurilor ticăloase.
12 După ce au făcut toţi împreună acelaşi lucru şi l-au implorat pe Domnul cel milostiv cu plânsete, cu post şi prostraţi [la pământ] timp de trei zile fără încetare, Iúda i-a încurajat şi le-a poruncit să stea lângă el.
13 Apoi, el a stat la sfat cu bătrânii şi a hotărât să nu aştepte ca armata regelui să năvălească în Iudéea şi să pună stăpânire pe cetate, ci să pornească şi să hotărască lucrurile cu ajutorul lui Dumnezeu.
14 Încredinţând soarta Creatorului lumii, i-a îndemnat pe ai săi să lupte cu vitejie până la moarte pentru legi, templu, cetate, patrie şi obiceiuri şi şi-a aşezat armata aproape de Modiín.
15 Dându-le alor săi [cuvântul] de ordine: „Biruinţa lui Dumnezeu”, a năvălit noaptea, împreună cu cei mai buni tineri aleşi, asupra cortului regesc şi a ucis cam la două mii de oameni; a străpuns elefantul cel mai mare împreună cu cel care îl conducea.
16 La sfârşit, după ce au umplut tabăra de spaimă şi de derută, s-au întors victorioşi.
17 Aceasta s-a întâmplat la ivirea zorilor datorită ajutorului cu care Domnul îl protejase [pe Iúda].
18 Când regele a simţit curajul iudeilor, a încercat să cucerească locurile [lor] prin viclenie.
19 S-a apropiat de Baitsúr, o puternică fortăreaţă a iudeilor, dar a fost respins, lovit şi înfrânt.
20 Iúda le-a trimis celor dinăuntrul [fortăreţei] cele necesare.
21 Dar un oarecare Rodocós din tabăra iudeilor le-a dezvăluit duşmanilor tainele; a fost căutat, prins şi închis.
22 Dar regele a stat iar de vorbă cu cei din Baitsúr, le-a întins dreapta, a primit-o [de la ei], a plecat, s-a năpustit asupra celor care erau cu Iúda, dar a fost înfrânt.
23 [Regele] a aflat că Fílip, pe care-l lăsase la Antiohía [responsabil] peste treburile [statului], se răsculase. S-a tulburat, i-a chemat pe iudei şi a recunoscut înfrângerea; a jurat că le va împlini toate cele drepte. A adus jertfă, a cinstit templul şi a fost generos cu locul [sfânt].
24 L-a salutat pe Macabéu şi l-a pus strateg pe Heghemonídes, de la Ptolemáis până la [ţinutul] gherenilor.
25 Apoi a venit la Ptolemáis, iar cei din Ptolemáis erau nemulţumiţi de înţelegerea încheiată. Erau furioşi şi au voit să-i încalce hotărârile.
26 Lýsias a urcat la tribună şi le-a apărat cât a putut. I-a convins, i-a îmblânzit, i-a îmbunat şi apoi a plecat la Antiohía. Aşa s-au petrecut venirea şi plecarea regelui.
Versículos relacionados com Cartea a doua a Macabéilor, 13:
Capitolul 13 din 2 Macabees descrie bătălia finală dintre forțele evreiești conduse de Iuda Macabeu și Armata Antiohiei Eupator. În această luptă, Iuda și oamenii săi obțin o mare victorie, iar capitolul evidențiază, de asemenea, importanța rugăciunii și sacrificiului pentru a obține ajutorul lui Dumnezeu în lupta împotriva dușmanilor. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în 2 Macabees 13:
2 Cronici 13:12: "Acum, Dumnezeu este cu noi înainte, iar preoții săi cu trompetele pentru a atinge alarma împotriva ta. O israeliții, nu luptă împotriva Domnului, Dumnezeului strămoșilor tăi, căci nu vei avea succes" . Acest verset arată importanța încrederii lui Dumnezeu și a conducerii divine în bătălii, la fel cum Iuda și -a condus poporul în lupta împotriva lui Antiochus Eupor.
Psalmul 20:7: „Unii au încredere în mașini și altele la cai, dar avem încredere în numele Domnului, Dumnezeului nostru”. Acest verset evidențiază importanța de a avea încredere în Dumnezeu, mai degrabă decât de a se baza doar pe resursele sau strategiile materiale umane, lucru pe care Iuda și oamenii săi l -au făcut.
Isaia 59:19: „Va veni ca un torent violent impus de vântul Domnului”. Acest verset vorbește despre ajutorul divin care poate veni ca o forță puternică în vremuri de necesitate, la fel cum Iuda și oamenii săi au primit ajutor divin în luptă.
1 Samuel 7:8: „Nu încetați să plângeți Domnului Dumnezeul nostru pentru noi, pentru ca acesta să fie liber de mâna filistenilor”. Acest verset evidențiază importanța rugăciunii și plânge către Dumnezeu în momentele de luptă și dificultate, lucru pe care Iuda și oamenii lui îl făceau în lupta împotriva armatei inamice.
1 Regi 8:44: „Când oamenii tăi merg la războiul împotriva inamicului, ai fost să te trimiți și să te rogi Domnului, s -a întors în orașul pe care l -ai ales și la templul pe care l -am construit pentru numele tău”. Acest verset evidențiază importanța rugăciunii către Templul lui Dumnezeu, lucru pe care Iuda și oamenii lui îl făceau și în timpul bătăliei.
Capítulos: