1. Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalím împreună cu Bárnaba, după ce îl luasem cu mine şi pe Tit.

2. Am urcat în urma unei revelaţii şi le-am expus evanghelia pe care o predic printre neamurile [păgâne], în special celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.

3. Dar nici Tit, care era cu mine, deşi era grec, nu a fost constrâns să fie circumcis,

4. în ciuda fraţilor falşi infiltraţi care s-au strecurat ca să ne spioneze libertatea pe care o aveam în Cristos Isus, pentru a ne face sclavi.

5. Acestora nu ne-am supus nici măcar o clipă pentru ca adevărul evangheliei să rămână la voi.

6. Iar cei care sunt mai stimaţi, orice ar fi fost ei pe atunci, nu mă priveşte – Dumnezeu nu se uită la faţa oamenilor – ei, cei mai stimaţi, nu mi-au impus nimic.

7. Dimpotrivă, văzând că mi-a fost încredinţată evanghelia pentru cei necircumcişi, după cum lui Petru [îi fusese încredinţată] pentru cei circumcişi,

8. căci cel care i-a dat putere lui Petru pentru apostolatul celor circumcişi mi-a dat şi mie putere pentru neamurile [păgâne]

9. şi cunoscând harul care îmi fusese dat, Iacób, Chéfa şi Ioan, care sunt consideraţi coloane, mi-au dat mie şi lui Bárnaba mâna dreaptă a comuniunii, ca noi să mergem la neamurile [păgâne], iar ei la cei circumcişi,

10. numai să ne aducem aminte de cei săraci, ceea ce m-am şi străduit să fac.

11. Dar, când a venit Chéfa la Antiohía, l-am înfruntat făţiş, căci era de condamnat.

12. De fapt, înainte de a fi venit unii de la Iacób, stătea la masă cu păgânii, dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte, temându-se de cei circumcişi.

13. Împreună cu el au început să se poarte cu ipocrizie şi ceilalţi iudei, aşa încât şi Bárnaba a fost ademenit de ipocrizie.

14. Dar când am văzut că ei nu merg drept, după adevărul evangheliei, i-am spus lui Chéfa în faţa tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, te porţi ca un păgân şi nu trăieşti ca un iudeu, cum îi poţi constrânge pe păgâni să trăiască asemenea iudeilor?”.

15. Noi suntem iudei din fire, şi nu păcătoşi dintre păgâni.

16. Ştiind că omul nu este justificat din faptele Legii, ci doar prin credinţa în Isus Cristos, am crezut şi noi în Isus Cristos ca să fim justificaţi prin credinţa în Cristos, şi nu prin faptele Legii, pentru că nimeni nu va fi justificat prin faptele Legii.

17. Dar dacă noi, căutând să fim justificaţi în Cristos, am fi găsiţi, la rândul nostru, păcătoşi ca şi alţii, oare devine Cristos slujitorul păcatului? Nicidecum!

18. Căci dacă reclădesc ceea ce am dărâmat, mă arăt pe mine însumi ca unul care încalcă [Legea].

19. De fapt, prin Lege, eu am murit pentru Lege ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Cristos.

20. Aşadar, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi ceea ce trăiesc acum în trup, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi s-a dat pentru mine.

21. Eu nu resping harul lui Dumnezeu. Dar dacă justificarea vine prin Lege, atunci degeaba a murit Cristos.




Livraria Católica

Conheça esses e outros livros em nossa livraria.




“Deus ama quem segue o caminho da virtude.” São Padre Pio de Pietrelcina