Encontrados 92 resultados para: Având
Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă şi să-i nimicească pe toţi iudeii – tineri şi bătrâni, prunci şi femei, în aceeaşi zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, şi să le prădeze bunurile. (13a) În copia scrisorii regelui cel mare către toţi cei care [locuiau] din India şi până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci şi şapte de provincii, către căpetenii şi către supuşii lor, scria aşa: 1 (13b) „Fiind [noi] la conducerea multor naţiuni şi având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură şi cu delicateţe, am dorit să facem întotdeauna liniştită viaţa supuşilor, să asigurăm o domnie stabilă şi liniştită, uşor de străbătut până la marginile [ei] şi statornicind pacea de toţi dorită. 1 (13c) Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înţelepciune şi se bucură neclintit de bunăvoinţa [noastră] şi care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 1 (13d) ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor duşman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ţine cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. (13e) Aflând că numai acest popor se împotriveşte oricărui om, că duce un fel de viaţă străină de legi şi, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 1 (13f) am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri şi ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciţi de tot, femei şi copii, prin sabie ostilă, fără milă şi ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 1 (13g) Ca astfel, aceşti oameni duşmani astăzi ca şi în trecut, fiind într-o singură zi aruncaţi în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate şi de linişte până la sfârşit”. (Cartea Estérei 4, 13)
Apoi, Ionatán s-a întors la Ierusalím împreună cu cei care erau cu el, având multe prăzi. (Cartea întâi a Macabéilor 10, 87)
Ei au depus armele şi au făcut pace. Iudeii au dobândit cinste înaintea regelui şi înaintea tuturor celor din regatul lui şi s-au întors la Ierusalím având multe prăzi. (Cartea întâi a Macabéilor 11, 51)
Numeníos şi cei care erau cu el au venit de la Róma având scrisori pentru regi şi pentru ţinuturi. În ele erau scrise acestea: (Cartea întâi a Macabéilor 15, 15)
Având un moment favorabil, am luat înapoi moştenirea părinţilor noştri. (Cartea întâi a Macabéilor 15, 34)
Având de gând să celebrăm purificarea, v-am scris şi vouă. Veţi face bine dacă veţi celebra zilele [de sărbătoare]. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 16)
Li s-a arătat un cal înfricoşător, cu o platoşă foarte frumoasă, având pe el un călăreţ înfricoşător. S-a repezit şi l-a izbit pe Heliodór cu copitele din faţă. Iar călăreţul părea să aibă o armură de aur. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 25)
în Garizím pe Andrónic şi, pe lângă aceştia, pe Meneláu, care mult mai mult decât ceilalţi se ridica deasupra cetăţenilor având tendinţă de ură împotriva cetăţenilor iudei. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 23)
Astfel, a trecut din viaţă acesta având deplină încredere în Domnul. (Cartea a doua a Macabéilor 7, 40)
având în faţa ochilor dispreţul adus în mod nelegiuit împotriva locului sfânt, asuprirea cetăţii batjocorite de aroganţa lor şi distrugerea organizării strămoşeşti a cetăţii. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 17)
văzând că cei puternici din apropiere şi vecini cu regatul nostru pândesc momentul şi aşteaptă să vadă ce va urma, l-am lăsat în locul meu ca rege pe Antióh, fiul [meu] pe care de multe ori, având de pornit în grabă spre satrapiile de sus, vi l-am încredinţat şi recomandat celor mai mulţi dintre voi. Iar lui i-am scris cele de mai jos. (Cartea a doua a Macabéilor 9, 25)
Şi, având toiege, ramuri verzi şi de palmier, înălţau imnuri celui care a dus la bun sfârşit purificarea locului său. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 7)