Encontrados 3044 resultados para: iat

  • După aceste lucruri, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abrahám şi i-a zis: „Abrahám!”. El a răspuns: „Iată-mă!”. (Cartea Genezei 22, 1)

  • Abrahám s-a sculat dis-de-dimineaţă, și-a legat măgarul şi a luat cu el doi slujitori şi pe Isáac, fiul său. A tăiat lemnele pentru arderea de tot, s-a ridicat şi a plecat spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu. (Cartea Genezei 22, 3)

  • Isáac i-a spus lui Abrahám, tatăl său: „Tată!”, iar el a răspuns: „Iată-mă, fiul meu!”. Şi a spus: „Iată focul şi lemnele! Dar unde este animalul pentru jertfă?”. (Cartea Genezei 22, 7)

  • Atunci îngerul Domnului l-a strigat din ceruri şi a zis: „Abrahám, Abrahám!”. El a spus: „Iată-mă!”. (Cartea Genezei 22, 11)

  • Abrahám și-a ridicat ochii, a privit şi, iată, un berbec era în spatele lui prins cu coarnele într-un tufiş! Abrahám s-a dus, a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său. (Cartea Genezei 22, 13)

  • După aceste lucruri, i s-a făcut cunoscut lui Abrahám: „Iată, Mílca a născut şi ea fii fratelui tău Nahór: (Cartea Genezei 22, 20)

  • Viaţa Sárei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani. Aceştia au fost anii vieţii Sárei. (Cartea Genezei 23, 1)

  • Sára a murit în Chiriát-Árba, adică Hebrón, în ţara Canaán. Abrahám a venit să o jelească pe Sára şi să o plângă. (Cartea Genezei 23, 2)

  • Iată, eu stau lângă izvorul de apă şi fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă! (Cartea Genezei 24, 13)

  • Înainte de a termina el de vorbit, iată, Rebéca, născută din Betuél, fiul Mílcăi, soţia lui Nahór, fratele lui Abrahám, a ieşit cu urciorul pe umărul ei. (Cartea Genezei 24, 15)

  • iată, eu stau lângă izvorul de apă şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: ‹Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din urciorul tău!› (Cartea Genezei 24, 43)

  • Eu încă nu terminasem de vorbit în inima mea şi, iată, Rebéca a ieşit cu urciorul ei pe umărul ei, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Şi eu i-am zis: «Dă-mi să beau, te rog!». (Cartea Genezei 24, 45)


“Não se desencoraje, pois, se na alma existe o contínuo esforço de melhorar, no final o Senhor a premia fazendo nela florir, de repente, todas as virtudes como num jardim florido.” São Padre Pio de Pietrelcina