Encontrados 71 resultados para: spunea

  • Căci Mardohéu, iudeul, era primul după regele Artaxérxes. Era mare printre iudei şi plăcut de mulţi fraţi ai săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit de pace întregii sale descendenţe. (3a) Mardohéu a zis: „De la Domnul s-au întâmplat acestea! (3b) Îmi amintesc de visul pe care l-am avut despre aceste lucruri şi peste niciunul dintre ele nu s-a trecut: (3c) izvorul cel mic care a devenit fluviu, lumina care era, soarele şi apa multă; Estéra este fluviul pe care a luat-o în căsătorie regele şi a făcut-o regină. (3d) Cei doi balauri sunt eu şi Amán. (3e) Popoarele sunt cele care s-au adunat ca să distrugă numele iudeilor. (3f) Poporul meu, acesta este Israélul, cei care au strigat către Dumnezeu şi au fost mântuiţi; Domnul l-a mântuit pe poporul său şi ne-a eliberat Domnul de toate aceste rele; Dumnezeu a făcut semne şi minuni mari care nu au mai fost între toate popoarele. (3g) De aceea a făcut două zaruri: unul pentru poporul lui Dumnezeu şi unul pentru toate popoarele. (3h) Aceste două zaruri au fost aruncate la ceasul, la timpul hotărât şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor popoarelor. (3i) Dumnezeu şi-a amintit de poporul său şi a făcut dreptate pentru moştenirea sa. (3k) Vor fi [celebrate] aceste zile în luna Adár, în zilele a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni cu adunare, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu, în fiecare generaţie, pentru totdeauna, în poporul său, Israél”. (3l) În anul al patrulea al domniei lui Ptoleméu şi al Cleopátrei, Dositéu, care spunea că este preot şi levít, şi Ptoleméu, fiul său, au adus scrisoarea deschisă despre Purím afirmând că este tradusă de Lisimáh, fiul lui Ptoleméu, dintre [cei care locuiau] în Ierusalím. (Cartea Estérei 11, 3)

  • După ce trecea turul zilelor de ospăţ, Iob trimtea ca să-i sfinţească. Se trezea dimineaţa şi aducea arderi de tot după numărul tuturor. Căci Iob spunea: „Poate fiii mei au păcătuit şi l-au «binecuvântat» pe Dumnezeu în inima lor”. Aşa făcea Iob în toate zilele. (Cartea lui Iob 1, 5)

  • Soţia lui îi spunea: „Continui să rămâi tare în neprihănirea ta? «Binecuvântează-l» pe Dumnezeu şi mori!”. (Cartea lui Iob 2, 9)

  • Atunci, gura ni s-a umplut de strigăte de bucurie şi limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Lucruri mari a făcut Domnul pentru ei”. (Cartea Psalmilor 126, 2)

  • Pentru că spunea: „Să încheiem repede pace cu ei, înainte ca să o încheie Alexándru împotriva noastră! (Cartea întâi a Macabéilor 10, 4)

  • Pe fiecare dintre ei îi încuraja în limba părintească. Plină de sentimente nobile şi însufleţindu-şi cugetul de femeie cu îndrăzneală de bărbat, le spunea: (Cartea a doua a Macabéilor 7, 21)

  • Căzând la picioarele altarului, îl rugau să se îndure de ei şi să fie duşmanul duşmanilor lor şi potrivnicul potrivnicilor lor, aşa cum spunea legea. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 26)

  • el mă învăţa şi-mi spunea: „Inima ta să apuce cuvintele mele, păzeşte poruncile mele şi vei trăi! (Cartea Proverbelor 4, 4)

  • „Mihéia din Moréşet profeţea în zilele lui Ezechía, regele lui Iúda, şi spunea întregului popor al lui Iúda: «Aşa vorbeşte Domnul Sabaót: ‹Sión va fi arat ca un câmp, Ierusalímul va deveni o ruină, iar muntele casei [Domnului], o înălţime împădurită› ». (Cartea profetului Ieremía 26, 18)

  • Barúh le-a zis: „El îmi spunea cu gura lui toate aceste cuvinte, iar eu le-am scris în cartea aceasta cu cerneală”. (Cartea profetului Ieremía 36, 18)

  • samec Toți cei care trec pe drum bat din palme împotriva ta, fluieră și clatină din cap împotriva fiicei Ierusalímului: „Aceasta este cetatea despre care se spunea că este desăvârșirea frumuseții, bucuria întregului pământ”. (Cartea Lamentaţiunilor (Plângeri) 2, 15)

  • Ei au ajuns printre neamuri. Când au ajuns acolo, au profanat numele meu cel sfânt, pentru că se spunea despre ei: «Acesta este poporul Domnului și ei au ieșit din țara lui». (Cartea profetului Ezechiél 36, 20)


“Amar significa dar aos outros – especialmente a quem precisa e a quem sofre – o que de melhor temos em nós mesmos e de nós mesmos; e de dá-lo sorridentes e felizes, renunciando ao nosso egoísmo, à nossa alegria, ao nosso prazer e ao nosso orgulho”. São Padre Pio de Pietrelcina