Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul), 1

4. O generaţie trece, o generaţie vine, dar pământul rămâne mereu.

Verse im Zusammenhang mit Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul), 1:

Ecclesiastes 1 începe cu autorul, care se prezintă ca „predicatorul”, exprimându -și frustrarea și lipsa de speranță despre viață. El susține că totul este vanitate și alergare după vânt, pentru că lucrurile nu se schimbă și tot ce avem este inutilitatea existenței umane. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în Ecclesiastes 1:

Psalmul 39:5 - „Iată, mi -a dat zilelor mele o lungime în lungime; viața mea nu este nimic înaintea voastră; de fapt, fiecare om, la fel de ferm, este vanitate pură”. Acest verset evidențiază ideea că viața trece și are o importanță mică în fața lui Dumnezeu, care răsună ideea centrală a Ecclesiastes 1.

Iacov 4:14 - „Căci nu știi ce se va întâmpla mâine. Care este viața ta? Acest verset aduce un mesaj similar cu cel găsit în Ecclesiast 1, subliniind brevetul vieții umane și incertitudinea viitorului.

Isaia 40:7-8- "Uscați iarba, iar floarea cade, suflând în ea respirația Domnului. De fapt, oamenii sunt iarbă; iarba este uscată, iar floarea lor cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna ". Acest verset are o viziune similară cu cea prezentată în Ecclesiastes 1, din care totul este tranzitoriu și perisabil.

Job 8:9 - „Pentru că suntem ieri și nu știm nimic, pentru că zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră”. Acest verset exprimă ideea că viața umană este scurtă și nesemnificativă, care rezonează cu sentimentul de lipsă de speranță găsită în Ecclesiastes 1.

Psalmul 90:10 - „Zilele vieții noastre vin la șaptezeci de ani și, dacă unii, pentru robustetea lor, vin la optzeci de ani, măsura lor este obosită și plictisitoare; căci trece repede și zburăm”. Acest verset subliniază brevetul vieții umane și trecătorul timpului, o temă recurentă în Eclesiastes 1.