1 Toată adunarea a ridicat vocea şi a strigat. Şi a plâns poporul în noaptea aceea.
2 Toţi fiii lui Israél au murmurat împotriva lui Moise şi a lui Áaron şi toată adunarea le-a zis: „De-am fi murit în ţara Egiptului sau de-am muri în pustiul acesta!
3 Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta ca să cădem prin sabie, iar soţiile noastre şi copilaşii noştri să ajungă pradă? Nu ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?”.
4 Şi au zis unul către altul: „Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!”.
5 Moise şi Áaron au căzut cu faţa la pământ înaintea întregii adunări a comunităţii fiilor lui Israél.
6 Iósue, fiul lui Nun, şi Cáleb, fiul lui Iefúne, dintre cei care cercetaseră ţara, şi-au sfâşiat hainele.
7 Şi au vorbit întregii adunări a fiilor lui Israél: „Ţara pe care am străbătut-o ca s-o cercetăm este o ţară foarte, foarte bună.
8 Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.
9 Numai să nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi să nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci ei sunt prada noastră. Sprijinul lor s-a îndepărtat de la ei: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”.
10 Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre când gloria Domnului s-a arătat tuturor fiilor lui Israél peste cortul întâlnirii.
11 Domnul i-a zis lui Moise: „Până când mă va dispreţui poporul acesta? Până când nu va crede în mine, cu toate semnele pe care le fac în mijlocul lui?
12 Îl voi lovi cu ciumă şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un popor mai mare şi mai puternic decât el”.
13 Moise i-a zis Domnului: „Egipténii vor auzi că tu l-ai scos pe poporul acesta din mijlocul lor,
14 şi vor spune locuitorilor ţării acesteia că au auzit că tu, Doamne, eşti în mijlocul poporului; că tu eşti văzut faţă în faţă, Doamne; că norul tău stă deasupra lor şi că tu mergi înaintea lor într-o coloană de nor ziua şi într-o coloană de foc noaptea.
15 Dacă vei ucide poporul acesta ca pe un singur om, vor zice neamurile care au auzit de faima ta:
16 «pentru că nu a putut Domnul să conducă poporul acesta în ţara pe care le-a jurat-o, i-a ucis în pustiu!».
17 Acum, să se arate puterea Domnului meu, după cum ai zis:
18 «Domnul este încet la mânie şi plin de îndurare, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii, până la a treia şi a patra [generaţie]».
19 Iartă, te rog, fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării tale şi după cum ai iertat poporul acesta din Egipt până aici”.
20 Domnul i-a spus: „Îl iert după cum ai cerut.
21 De aceea, viu sunt eu, gloria Domnului va umple tot pământul;
22 niciunul dintre oamenii care au văzut gloria mea şi semnele pe care le-am făcut în Egipt şi în pustiu şi m-au pus la încercare de zece ori şi nu au ascultat de glasul meu
23 nu va vedea ţara pe care am jurat-o părinţilor lor; şi toţi cei care m-au dispreţuit nu o vor vedea.
24 Dar pe Cáleb, slujitorul meu, pentru că a fost un alt duh cu el şi a urmat întru totul calea mea, îl voi face să intre în ţara în care a fost şi urmaşii lui o vor stăpâni.
25 Iar amalecíţii şi canaaneénii locuiesc valea. Mâine, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustiu, pe calea spre Marea Roşie!”.
26 Domnul le-a vorbit lui Moise şi lui Áaron:
27 „Până când va murmura această comunitate rea împotriva mea? Am auzit murmurările fiilor lui Israél care murmură împotriva mea.
28 Spune-le: «Viu sunt eu», zice Domnul, «vă voi face aşa cum am auzit cu urechile mele că aţi vorbit.
29 În pustiul acesta vor cădea cadavrele voastre. Voi toţi care aţi fost număraţi, de la douăzeci de ani în sus, oricâţi aţi fi la număr, şi care aţi murmurat împotriva mea
30 nu veţi intra în ţara în care am jurat că vă voi stabili, în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne, şi de Iósue, fiul lui Nun.
31 Pe copilaşii voştri, despre care aţi zis că vor fi pradă, îi voi face să intre şi vor cunoaşte ţara pe care voi aţi dispreţuit-o.
32 Cât despre voi, cadavrele voastre vor cădea în pustiul acesta.
33 Fiii voştri vor fi nomazi timp de patruzeci de ani în pustiu şi vor purta păcatele voastre până când vor cădea cadavrele voastre în pustiu.
34 După numărul zilelor în care aţi cercetat ţara, adică patruzeci de zile, câte un an pentru fiecare zi, veţi purta vinovăţia voastră timp de patruzeci de ani şi veţi cunoaşte împotrivirea mea.
35 Eu, Domnul, am vorbit! Voi face aceasta la toată adunarea aceasta rea care s-a strâns împreună împotriva mea: vor pieri în pustiul acesta şi vor muri în el»”.
36 Iar bărbaţii pe care îi trimesese Moise să cerceteze ţara, care s-au întors şi au făcut toată adunarea să murmure împotriva lui, răspândind zvonuri rele despre ţară,
37 bărbaţii care răspândiseră zvonuri rele despre ţară au murit acolo, înaintea Domnului, loviţi de flagel.
38 Dar Iósue, fiul lui Nun, şi Cáleb, fiul lui Iefúne, au rămas cu viaţă dintre bărbaţii aceia care au mers să cerceteze ţara.
39 Moise a spus aceste lucruri tuturor fiilor lui Israél şi poporul s-a întristat mult.
40 S-au sculat de dimineaţă şi au urcat pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne, să mergem la locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit!”.
41 Moise a zis: ,,Pentru ce voi încălcaţi acum cuvântul Domnului? Lucrul acesta nu vă va reuşi.
42 Nu mergeţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru şi să nu fiţi loviţi de duşmanii voştri!
43 Căci amalecíţii şi canaaneénii sunt acolo, înaintea voastră, şi veţi cădea de sabie. Pentru că v-aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi”.
44 Ei s-au încăpăţânat să urce pe vârful muntelui, dar arca alianţei Domnului şi Moise nu s-au mişcat din mijlocul taberei.
45 Atunci au coborât amalecíţii şi canaaneénii, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut şi i-au tăiat până la Hormá.
Versículos relacionados com Cartea Numerilor, 14:
Numerele 14 este un capitol care raportează rebeliunea copiilor lui Israel împotriva lui Dumnezeu după ce a primit raportul spionilor care au fost trimiși în țara promisă. Ei refuză să intre pe pământ și să pună la îndoială conducerea lui Moise și a lui Dumnezeu. Drept urmare, Dumnezeu amenință să distrugă poporul, dar Moise intervine pentru ei și Dumnezeu decide să -i ierte, dar cu consecințe. Mai jos sunt patru versete legate de subiectele abordate cu numerele 14.
Deuteronom 1:21: „Iată Domnul, Dumnezeul tău, a pus în fața ta pământul; urcă și ia stăpânire de el, așa cum ți -a spus Domnul, Dumnezeul părinților tăi; nu te temi, nici nu te sperie.” Acest verset este un îndemn al lui Moise pentru oameni pentru a avea curajul și a intra în posesia pământului promis. Acest lucru poate fi legat de refuzul copiilor lui Israel de a intra în pământ în numărul 14.
Exodul 34:6-7: „Și trecând pe Domnul în fața feței Sale, a strigat, Doamne, Doamne Dumnezeu, compasiune, Clement și abundentă în benignitate și adevăr; care păstrează bunătatea în mii, care iartă nelegiuirea, transgresiunea , transgresiunea. Și păcatul; care pentru vinovăție nu este nevinovat, care vizitează nelegiuirile părinților despre copiii lor și copiii copiilor lor până la a treia și a patra generație. " Acest verset vorbește despre natura plină de compasiune și milostivă a lui Dumnezeu, dar menționează și vizita nelegiuirii părinților despre copiii lor. Acest lucru poate fi legat de consecințele pe care Dumnezeu le amenință să le impună oamenilor din cauza rebeliunii lor în numărul 14.
Psalmul 106:13-14: „Cu toate acestea, au uitat lucrările lor minunate; nu au așteptat sfaturile lor; dar în deșert, au fost transportați de lăcomie și au încercat Dumnezeu în pustie”. Acest verset menționează tendința oamenilor de a uita minunile pe care Dumnezeu le -a făcut pentru ei și de a -l încerca în deșert. Aceasta poate fi legată de rebeliunea copiilor lui Israel în numărul 14.
Isaia 43:18-19: „Nu vă amintiți lucrurile din trecut și nici nu considerați că cei antici. Iată, fac ceva nou, acum va ieși; pustie”. Acest verset vorbește despre Dumnezeu făcând ceva nou și neașteptat, plasând o cale în deșert și râuri în pustie. Acest lucru poate fi legat de iertarea lui Dumnezeu față de oamenii din numărul 14 și de posibilitatea unei noi șanse pentru ei.
Evrei 3:12-13: „Vedeți, frați, că nu există niciodată o inimă proastă și infidelă, să vă îndepărtați de Dumnezeul viu. Înainte, îndemnați-vă reciproc în fiecare zi în perioada în care este numită astăzi, astfel încât niciunul dintre voi întărește greșeala păcatului ". Acest verset vorbește despre importanța de a ne îndemna reciproc să nu se îndepărteze de Dumnezeu și să cadă în păcat. Poate fi legată de povestea numerelor 14, în care copiii lui Israel s -au revoltat împotriva lui Dumnezeu și s -au întărit în păcatul său.
Kapitel: