Evanghelia după sf. Marcu, 2

5. Văzând Isus credinţa lor, i-a spus celui paralizat: „Fiule, îţi sunt iertate păcatele”.

Verse im Zusammenhang mit Evanghelia după sf. Marcu, 2:

Sfântul Marcu 2 prezintă mai multe narațiuni care subliniază autoritatea lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu. În primul episod, Isus vindecă o afirmație paralitică că păcatele sale au fost iertate, ceea ce provoacă indignarea între cărturarii prezenți. Atunci Isus îl cheamă pe Levi să -l urmeze și să meargă la casa lui cu alți publici și păcătoși. Încă o dată, fariseii pun la îndoială conduita lui Isus. El răspunde spunând că a venit să cheme păcătoșii la pocăință și nu pe cei drepți. În cele din urmă, Isus este pus la îndoială de farisei despre post și răspunde cu o metaforă despre imposibilitatea de a pune un nou plasture în rochie veche.

Romani 3:23: „Căci toți au păcătuit și defavorizați sunt de gloria lui Dumnezeu”. Acest verset subliniază condiția universală a păcatului. Isus a oferit vindecare fizică paraliticului, dar înainte de asta, el a spus că păcatele sale au fost iertate. Acest lucru indică faptul că vindecarea fizică este doar o manifestare a vindecării spirituale de care are nevoie toată lumea.

Isaia 42:6: „Eu, Domnul, te -am chemat în dreptate și te voi lua de mână și te voi ține și te voi da prin legământul poporului și la lumina neamurilor”. Isus îl cheamă pe Levi să -l urmeze și să meargă cu păcătoșii și publicanii. Aceasta reprezintă includerea tuturor tipurilor de oameni în mesajul lor de mântuire.

Luca 5:31: „Și Isus, răspunzând, le -a spus: Nu au nevoie de asistență medicală, ci de bolnavi”. Acest pasaj consolidează răspunsul lui Isus la farisei despre motivul pentru care mănâncă cu publicani și păcătoși. El a venit să cheme păcătoșii la pocăință, nu pe cei drepți.

Coloseni 2:23: „Care au de fapt o anumită aspect de înțelepciune, devotament voluntar, smerenie și în disciplina corpului, dar nu sunt altceva decât pentru satisfacția cărnii”. Acest pasaj amintește de metafora lui Isus peste noul petic din vechea rochie. El arată că postul, ca practică religioasă, poate fi ineficient atunci când este practicat superficial, fără o adevărată legătură cu Dumnezeu.

Matei 12:8: „Pentru fiul omului până când Sabatul este Domnul”. Acest verset consolidează autoritatea lui Isus ca Fiul lui Dumnezeu. El folosește această autoritate pentru a ierta păcatele, a vindeca paralitica și a pune la îndoială practica religioasă de suprafață a fariseilor.