Gefunden 139 Ergebnisse für: Numit
Te stabilim astăzi mare preot al poporului tău şi vei fi numit prietenul regelui – i-a trimis purpură şi coroană de aur – îngrijeşte-te de cele ale noastre şi păstrează prietenia noastră!”. (Cartea întâi a Macabéilor 10, 20)
Ionatán a mers cu regele până la râul numit Eléuteros, apoi s-a întors la Ierusalím. (Cartea întâi a Macabéilor 11, 7)
S-au adunat să reconstruiască cetatea, pentru că se prăbuşise zidul dinspre torent, cel spre răsărit, şi l-au refăcut pe cel numit Cafenáta. (Cartea întâi a Macabéilor 12, 37)
Cei care erau în jurul lui Nehemía au numit acel [lucru] „Neftár”, care se traduce „pur”, însă este numit de mulţi „Neftái”. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 36)
Însă, când Seleúcus a trecut din viaţă şi obţinând Antióh, cel numit Epifánul, domnia, Iáson, fratele lui Onías, a pus mâna prin înşelăciune pe funcţia de mare preot, (Cartea a doua a Macabéilor 4, 7)
Acesta a fost sfârşitul lui Antióh, cel numit Epifánul. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 9)
Acesta, după ce a primit domnia, l-a numit ca mare strateg pe Lýsias peste treburile din Celesíria şi Fenícia. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 11)
Ptoleméu, numit Macrón, cel dintâi în a respecta dreptatea faţă de iudei din cauza nedreptăţii la care fuseseră supuşi, încercase să se poarte paşnic cu ei. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 12)
Când a fost acuzat de către prieteni la Eupátor şi auzind de fiecare dată că este [numit] trădător, întrucât părăsise Cíprul, care-i fusese încredinţat de Filométor, şi trecuse de partea lui Antióh Epifánul, pentru că nu-şi mai putea ţine autoritatea, şi-a luat viaţa otrăvindu-se. (Cartea a doua a Macabéilor 10, 13)
Dar Alchimós, văzând bunăvoinţa dintre cei doi şi luând o copie a înţelegerii încheiate, s-a dus la Demétrios şi a spus că Nicanór are gânduri potrivnice faţă de treburile [statului], căci l-a numit pe Iúda succesor al său, el care uneltea împotriva regatului. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 26)
Un oarecare Razís, dintre bătrânii din Ierusalím, a fost reclamat la Nicanór. El era un om care îşi iubea concetăţenii şi avea o faimă foarte frumoasă; datorită bunăvoinţei lui, era numit „părintele iudeilor”. (Cartea a doua a Macabéilor 14, 37)
Dar blestemat ceea ce este făcut de mână de om şi cel care a făcut-o, pentru că a făcut şi a numit dumnezeu ceea ce este coruptibil! (Cartea Înţelepciunii 14, 8)