1. Şi am auzit un glas puternic din templu care le spunea celor şapte îngeri: „Mergeţi şi vărsaţi cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu pe pământ!”.

2. Atunci a plecat primul şi a vărsat cupa lui pe pământ şi a apărut o rană dureroasă şi periculoasă pe oamenii care aveau indiciul Fiarei şi s-au prosternat înaintea chipului ei.

3. Apoi, cel de-al doilea înger a vărsat cupa sa în mare şi ea a devenit sânge ca al unui mort şi orice suflare de viaţă a pierit: tot ce era în mare.

4. Şi al treilea şi-a vărsat cupa în râuri şi izvoarele de apă, iar acestea au devenit sânge.

5. Atunci, l-am auzit pe îngerul apelor, spunând: „Drept eşti tu, cel care eşti şi care erai, Cel Sfânt, pentru că ai judecat toate.

6. Căci ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor, iar tu le-ai dat să bea sânge: au meritat-o”.

7. Şi am auzit altarul, spunând: „Da, Doamne Dumnezeule atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile tale!”.

8. Al patrulea a vărsat cupa pe soare şi i s-a dat să-i ardă pe oameni în foc,

9. iar oamenii au fost arşi de căldura mare. Dar au rostit blasfemii împotriva numelui lui Dumnezeu, care are putere asupra acestor plăgi, şi nu s-au convertit ca să-i dea glorie.

10. Al cincilea a vărsat cupa sa pe tronul Fiarei, iar împărăţia ei a fost cuprinsă de întuneric, iar [oamenii] îşi muşcau buzele de durere.

11. Şi au rostit blasfemii împotriva Domnului cerului din cauza durerilor lor şi din cauza rănilor lor, dar nu s-au convertit de la faptele lor.

12. Apoi al şaselea şi-a vărsat cupa asupra fluviului cel mare, Eufrátul, şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui.

13. Atunci am văzut [ieşind] din gura dragonului, din gura Fiarei şi din gura pseudoprofetului trei duhuri necurate ca nişte broaşte.

14. De fapt sunt duhurile diavolilor, făcătoare de semne, care merg să adune regii întregului pământ pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui atotputernic.

15. „Iată, eu vin ca un hoţ! Fericit cel care veghează şi îşi păstrează hainele ca să nu umble gol şi [astfel] să i se vadă ruşinea!”.

16. Şi i-a adunat în locul numit în evreieşte Armaghedón.

17. Şi cel de-al şaptelea şi-a vărsat cupa în aer şi a venit un glas puternic din templu, de la tron, spunând: „S-a făcut”.

18. Şi au urmat fulgere, zgomote şi tunete şi s-a produs un cutremur mare, aşa cum nu a mai fost de când este omul pe pământ; un aşa mare cutremur nu a mai fost!

19. Iar cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi şi-a adus aminte Dumnezeu de Babilónul cel mare, ca să-i dea potirul cu vinul mâniei sale aprinse.

20. Atunci, orice insulă a fugit şi munţii nu au mai fost găsiţi.

21. Şi a căzut din cer peste oameni o grindină mare, cât un talánt [fiecare]. Dar oamenii au rostit blasfemii împotriva lui Dumnezeu din cauza plăgii grindinei, pentru că plaga aceasta a fost îngrozitoare.





“Quando Jesus vem a nós na santa comunhão, encontra alegria em Sua criatura. Por nossa parte, procuremos Nele a nossa alegria.” São Padre Pio de Pietrelcina