Found 182 Results for: Stăpânul
I-a numărat pe bărbaţii aleşi pentru luptă, după cum i-a poruncit stăpânul său: până la o sută douăzeci de mii şi douăsprezece mii de arcaşi călare. (Cartea Iudítei 2, 15)
[Atunci slujitorii] au coborât de pe munte, l-au legat pe Ahiór şi l-au lăsat aruncat la poalele muntelui, iar ei s-au întors la stăpânul lor. (Cartea Iudítei 6, 13)
„Să asculte stăpânul nostru cuvântul, pentru ca să nu se întâmple o ruptură în armata ta! (Cartea Iudítei 7, 9)
Da, da! Dumnezeul părintelui meu şi Dumnezeul moştenirii lui Israél, stăpânul cerului şi al pământului creatorul apelor şi regele întregii tale creaţii, ascultă rugăciunea mea! (Cartea Iudítei 9, 12)
Acum, pentru ca stăpânul meu să nu cadă neputincios, moartea va cădea peste faţa lor. Păcatul i-a cuprins pentru că îl mânie pe Dumnezeul lor ori de câte ori fac ceva necuvenit. (Cartea Iudítei 11, 11)
Holoférn a zis către ea: „Bine a făcut Dumnezeu, care te-a trimis înaintea poporului pentru a da putere mâinilor noastre şi pierzare celor care îl dispreţuiesc pe stăpânul meu. (Cartea Iudítei 11, 22)
Însă Iudíta i-a zis: „Viu este sufletul tău, stăpânul meu, că slujitoarea ta nu va consuma cele pe care le am cu mine până când Domnul va face prin mâna mea ceea ce a plănuit”. (Cartea Iudítei 12, 4)
A trimis la Holoférn, spunând: „Să poruncească stăpânul meu să-i permită slujitoarei sale să iasă pentru rugăciune!”. (Cartea Iudítei 12, 6)
Bagóas a ieşit dinaintea lui Holoférn, a intrat la ea şi i-a spus: „Să nu ezite această slujitoare frumoasă să vină la stăpânul meu ca să fie cinstită în faţa lui, să bea vin cu noi cu bucurie şi să devină astăzi ca o fiică a fiilor asiriénilor care locuiesc în casa lui Nabucodonosór!”. (Cartea Iudítei 12, 13)
Au mers la cortul lui Holoférn şi i-au zis celui care era [responsabil] peste toate ale sale: „Trezeşte-l pe stăpânul nostru, căci sclavii au îndrăznit să coboare împotriva noastră la luptă ca să fie nimiciţi până la capăt!”. (Cartea Iudítei 14, 13)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
Cel mare şi cel mic sunt acolo; şi sclavul este liber de stăpânul său. (Cartea lui Iob 3, 19)