Fundar 183 Resultados para: Trebuie
Atunci Abişái, fiul Ţerúiei, a zis: „Pentru aceasta nu trebuie dat la moarte Şiméi, pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?”. (Cartea a doua a lui Samuél 19, 22)
Iată, cu tine este Şiméi, fiul lui Ghéra din [tribul lui] Beniamín, din Bahurím. El a rostit împotriva mea blesteme mari în ziua când mergeam la Mahanáim. Dar a coborât înaintea mea la Iordán şi i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia». 9Acum, tu să nu-l consideri nevinovat; căci eşti un om înţelept şi ştii ceea ce trebuie să-i faci şi cum să cobori în sânge perii lui albi în locuința morților!”. (Cartea întâi a Regilor 2, 8)
Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”. (Cartea întâi a Regilor 22, 16)
Davíd zicea: „Fiul meu Solomón este tânăr şi fraged, iar templul care va fi zidit Domnului trebuie să fie mare în faimă şi frumuseţe printre toate ţările; voi face eu pregătirile pentru el”. Şi Davíd a făcut mari pregătiri înainte de moartea sa. (Cartea întâi a Cronicilor 22, 5)
Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”. (Cartea a doua a Cronicilor 18, 15)
Unii ziceau: „Noi, fiii noştri şi fiicele noastre suntem mulţi; trebuie să facem rost de grâu ca să mâncăm şi să trăim”. (Cartea lui Nehemía 5, 2)
Rafaél i-a zis băiatului: „Frate Tobía!”. El i-a zis: „Iată-mă!”. [Rafaél] i-a zis: „În noaptea aceasta trebuie să poposim la Raguél. Omul este ruda ta şi are o fiică al cărei nume este Sára. (Cartea lui Tobía 6, 11)
„După lege, ce trebuie să i se facă reginei Vásti pentru că nu a împlinit cuvântul regelui Artaxérxes [transmis ei] prin eunuci?”. (Cartea Estérei 2, 15)
Mardohéu a plecat şi a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. (17a) El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului şi spunând: (17b) „Doamne, Doamne, regele tuturor, tu care stăpâneşti peste toate, în puterea ta sunt toate şi nu este nimeni care să se împotrivească ţie când vrei să îl eliberezi pe Israél! (17c) Tu ai făcut cerul şi pământul şi toate lucrurile minunate care sunt sub cer; tu eşti stăpânul tuturor şi nu este nimeni să ţi se împotrivească ţie, Doamne. (17d) Tu pe toate le cunoşti şi le ştii, Doamne, că nu din mândrie, nici din trufie, nici din dorinţă de glorie am făcut aceasta, că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán. Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor pentru eliberarea lui Israél. (17e) Dar am făcut aceasta ca să nu pun gloria omului deasupra gloriei lui Dumnezeu şi să nu mă plec înaintea nimănui în afară de tine, Domnul meu, şi nu fac aceasta din trufie. (17f) Acum, Doamne Dumnezeule, regele şi Dumnezeul lui Abrahám, cruţă-l pe poporul tău! Căci [duşmanii] privesc la noi ca să ne distrugă şi să nimicească moştenirea ta de la început. (17g) Nu dispreţui partea ta pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt! (17h) Ascultă rugăciunea mea şi iartă moştenirii tale; schimbă plânsul nostru în veselie pentru ca, fiind în viaţă, să lăudăm numele tău, Doamne, şi nu închide gura celor care te laudă!”. (17i) Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. (17k) Şi regina Estéra şi-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morţii. Şi-a scos hainele ei de cinste, şi-a îmbrăcat haine de strâmtorare şi plâns, iar în locul miresmelor de măreţie şi-a presărat cenuşă şi gunoi, trupul şi l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu şuviţe din părul ei şi l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând: (17l) Domnul meu şi regele nostru, tu eşti unic; Ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni să mă ajute în afară de tine! Căci pericolul meu este lângă mine. (17m) Am auzit de când m-am născut în tribul părinţilor mei că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél dintre toate popoarele şi pe părinţii noştri, dintre toţi strămoşii lor, spre moştenire veşnică, şi le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus. (17n) Noi am păcătuit înaintea ta şi ne-ai dat în mâinile duşmanilor noştri, pentru că i-am cinstit pe zeii lor: tu eşti drept, Doamne! (17o) Ei nu se mulţumesc cu amărăciunea sclaviei noastre, ci şi-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor, ca să facă să piară hotărârea gurii tale, să nimicească moştenirea ta şi să închidă gura celor care te laudă şi să distrugă gloria ta şi a altarului tău; (17p) să deschidă gura popoarelor spre lauda celor deşarte şi un rege muritor să fie admirat în veci. (17q) Nu da, Doamne, sceptrul tău celor care nu sunt, ca să nu râdă de căderea noastră; întoarce planul lor împotriva lor şi fă-l de ruşine pe cel care ne-a dominat! (17r) Aminteşte-ţi, Doamne, fă-te cunoscut în timpul suferinţei noastre şi dă-mi curaj, rege al dumnezeilor şi stăpân al tuturor puterilor! (17s) Pune cuvânt potrivit în gura mea înaintea [acestui] leu şi schimbă inima lui spre ură faţă de prigonitorul nostru, spre pieirea lui şi a celor de aceeaşi gândire cu el! (17t) Pe noi scapă-ne din mâna lui şi ajută-mă pe mine, care sunt singură şi nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne! (17u) Tu le cunoşti pe toate şi ştii că am urât cinstea celor nelegiuiţi şi că mi-e scârbă de patul celor necircumcişi şi al tuturor străinilor. (17w) Tu cunoşti necazul meu, că mi-e scârbă de semnul măreţiei mele care este pe capul meu în zilele când trebuie să apar; îl detest ca pe o zdreanţă de fiecare lună şi nu-l port în zilele liniştii mele. (17x) Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán, nici nu am cinstit ospăţul regelui şi nici nu am băut vinul libaţiilor. (17y) Slujitoarea ta nu s-a bucurat, din ziua înălţării mele până acum, decât în tine, Doamne, Dumnezeul lui Abrahám. (17z) Dumnezeule, care eşti puternic peste toate, ascultă vocea celor fără de speranţă! Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău şi eliberează-mă pe mine din teama mea! (Cartea Estérei 5, 17)
Amán a intrat şi regele i-a zis: „Ce trebuie făcut pentru un om pe care regele are plăcere să-l cinstească?”. Dar Amán şi-a zis în inima lui: „Cui altcuiva are plăcere regele să îi dea cinste mai mult decât mie?”. (Cartea Estérei 7, 6)
trebuie să i se aducă îmbrăcăminte regală cu care se îmbracă regele, calul pe care călăreşte regele şi să i se pună o coroană regală pe cap. (Cartea Estérei 7, 8)
Oare trebuie să aştept pentru că ei nu vorbesc, stau [în picioare] fără să mai răspundă? (Cartea lui Iob 32, 16)