Fundar 371 Resultados para: duhul

  • Pământul era neorânduit şi pustiu, şi întuneric era deasupra abisului, şi duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor. (Cartea Genezei 1, 2)

  • Domnul a zis: „Duhul meu nu va rămâne pe vecie în om. El nu este decât carne, iar zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani”. (Cartea Genezei 6, 3)

  • Iată, eu voi face să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească toată făptura care este pe el, suflarea de viaţă de sub cer; tot ce este pe pământ își va da duhul. (Cartea Genezei 6, 17)

  • Şi-au dat duhul toate făpturile care se târau pe pământ, păsările, animalele şi vieţuitoarele şi toate vietăţile care mişună pe pământ şi toţi oamenii. (Cartea Genezei 7, 21)

  • Abrahám şi-a dat duhul şi a murit după o bătrâneţe fericită, bătrân şi sătul [de zile], şi a fost adăugat la poporul său. (Cartea Genezei 25, 8)

  • Aceştia sunt anii vieţii lui Ismaél: o sută treizeci şi şapte de ani. El şi-a dat duhul şi a murit şi a fost adăugat la poporul său. (Cartea Genezei 25, 17)

  • Isáac şi-a dat duhul şi a murit şi a fost adăugat la poporul său bătrân şi sătul de zile. Fiii săi, Esáu şi Iacób, l-au înmormântat. (Cartea Genezei 35, 29)

  • Faraón a zis slujitorilor săi: „Vom putea oare să găsim un om ca acesta, cu duhul lui Dumnezeu în el?”. (Cartea Genezei 41, 38)

  • Când i-au spus ei toate cuvintele lui Iosíf pe care acesta le zisese lor şi când a văzut carele pe care le trimisese Iosíf ca să-l ia, atunci duhul lui Iacób, tatăl lor, s-a reînsufleţit. (Cartea Genezei 45, 27)

  • Când Iacób a terminat de dat porunci fiilor săi, şi-a strâns picioarele în pat, şi-a dat duhul şi a fost adăugat poporului său. (Cartea Genezei 49, 33)

  • Să le vorbeşti tuturor celor cu inima înţeleaptă, care sunt plini de duhul înţelepciunii! Ei să facă hainele lui Áaron ca să fie sfinţit şi să-mi fie preot! (Cartea Exodului 28, 3)

  • L-am umplut cu duhul lui Dumnezeu, i-am dat înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul de lucrări, (Cartea Exodului 31, 3)


“A divina bondade não só não rejeita as almas arrependidas, como também vai em busca das almas teimosas”. São Padre Pio de Pietrelcina