1 „Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al îndurării, care ai creat toate prin cuvântul tău,
2 care cu înţelepciune l-ai constituit pe om ca să stăpânească toate creaturile făcute de tine,
3 să rânduiască lumea în sfinţenie şi dreptate şi să facă judecată cu suflet drept,
4 dă-mi înţelepciunea care şade alături de tine pe tron şi nu mă exclude dintre copiii tăi!
5 Căci eu sunt slujitorul tău şi fiul slujnicei tale, om slab şi cu viaţă scurtă şi prea mic ca să înţeleg judecata şi legile.
6 Căci chiar dacă ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor, fiind lipsit de înţelepciunea de la tine, ar fi considerat de nimic.
7 Tu m-ai ales rege al poporului tău şi judecător al fiilor şi al fiicelor tale.
8 Mi-ai spus să construiesc un templu pe muntele tău cel sfânt, un altar, în cetatea locuirii tale, copie a cortului sfânt pe care l-ai pregătit de la început.
9 Cu tine este înţelepciunea care cunoaşte lucrările tale, era prezentă când ai făcut lumea; ea ştie ce este plăcut în ochii tăi şi ce este conform cu poruncile tale.
10 Fă-o să vină din cerurile tale sfinte şi, de la tronul gloriei tale, trimite-o ca să trudească fiind alături de mine şi eu să cunosc ce este plăcut înaintea ta!
11 Ea ştie toate şi înţelege; mă va călăuzi cu chibzuință în toate acţiunile mele şi mă va păzi cu gloria ei.
12 Şi lucrările mele vor fi plăcute, voi judeca drept poporul tău şi voi fi vrednic de tronul tatălui meu.
13 Care om va cunoaşte planul lui Dumnezeu şi cine se va gândi la ce vrea Domnul?
14 Gândurile celor muritori sunt şovăielnice şi cugetările noastre, nesigure.
15 Căci trupul coruptibil îngreunează sufletul şi trupul pământesc apasă peste mintea cu multe griji.
16 Cu dificultate ne reprezentăm cele de pe pământ şi descoperim cu trudă cele la îndemână, dar celor din cer, cine le va da de urmă?
17 Cine ar fi cunoscut planul tău dacă nu i-ai fi dat înţelepciunea şi nu l-ai fi trimis pe Duhul tău Cel Sfânt din înălţimi?
18 Astfel au fost îndreptate căile celor de pe pământ, oamenii au învăţat cele plăcute ţie şi au fost mântuiţi prin înţelepciune.
Versículos relacionados com Cartea Înţelepciunii, 9:
Cartea înțelepciunii 9 îl prezintă pe regele Solomon rugându -se pentru Dumnezeu pentru înțelepciune și discernământ pentru a -și guverna poporul. Solomon recunoaște limitarea sa umană și nevoia sa ca înțelepciunea divină să fie un bun conducător. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în înțelepciunea 9:
Proverbe 9:10: „Teama Domnului este principiul înțelepciunii, iar cunoașterea sfântului este prudența”. Acest verset evidențiază importanța fricii Domnului ca bază pentru înțelepciune, consolidând nevoia căutării înțelepciunii divine.
Proverbe 2:6: „Căci Domnul dă înțelepciune; gura lui provine din cunoaștere și înțelegere”. Acest verset evidențiază sursa înțelepciunii, care provine de la Domnul și este accesibilă prin căutarea acesteia.
Proverbe 3:13: „Fericit este omul care găsește înțelepciune și omul care dobândește cunoștințe”. Acest verset evidențiază importanța căutării și dobândirii înțelepciunii, ca un bun valoros.
Proverbe 4:7: „Înțelepciunea este principalul lucru; prin urmare, înțelepciunea dobândește; da, cu tot ceea ce ai dobândesc înțelegerea”. Acest verset evidențiază supremația înțelepciunii și încurajează căutarea constantă a acesteia.
Proverbe 8:17: „Îi iubesc pe cei care mă iubesc și pe cei care mă caută devreme, mă vor găsi”. Acest verset evidențiază dorința lui Dumnezeu de a acorda înțelepciune și importanța căutării timpurii pentru aceasta.
Luvut: