1 O, galaténi fără minte! Cine v-a vrăjit pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Cristos răstignit?
2 Numai aceasta vreau să ştiu de la voi: aţi primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinţei?
3 Sunteţi atât de fără minte? După ce aţi început în Duh, sfârşiţi acum în trup?
4 Aţi suferit atâtea în zadar? Dacă [a fost] fără rost!
5 Aşadar, cel care vă dăruieşte Duhul şi înfăptuieşte minuni printre voi [le face] datorită faptelor Legii sau datorită ascultării credinţei?
6 Astfel, Abrahám a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat aceasta ca justificare.
7 Să ştiţi deci că fiii lui Abrahám sunt cei din credinţă!
8 De altfel, Scriptura, ştiind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificaţi pe păgâni datorită credinţei, i-a vestit dinainte lui Abrahám: „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile”,
9 astfel încât cei ce sunt din credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Abrahám cel credincios.
10 Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: „Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în Cartea Legii ca să le împlinească”.
11 Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credinţă.
12 Însă Legea nu este din credinţă, ci cel care împlineşte acestea va trăi în ele.
13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: „Blestemat oricine este atârnat pe lemn”,
14 pentru ca binecuvântarea lui Abrahám pentru popoare să fie în Cristos Isus, ca să primim promisiunea Duhului prin credinţă.
15 Fraţilor, vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica.
16 Or, promisiunile le-au fost făcute lui Abrahám şi descendentului său. Nu se zice „descendenţilor” ca şi cum ar fi fost mai mulţi, ci ca pentru unul singur: „şi descendentului său”. Acesta este Cristos.
17 De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeu, aşa încât promisiunea să fie zădărnicită.
18 Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abrahám printr-o promisiune.
19 Atunci de ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor până când avea să vină descendentul, căruia i-a fost făcută promisiunea. Ea a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.
20 Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul.
21 Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr justificarea ar veni din Lege.
22 Însă Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca promisiunea să fie dată celor care cred prin credinţa în Isus Cristos.
23 Înainte de a fi venit credinţa, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care avea să se descopere,
24 astfel că Legea a fost pedagogul nostru spre Cristos, ca să fim justificaţi prin credinţă.
25 Dar de când a venit credinţa, nu mai suntem sub pedagog.
26 Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Cristos Isus.
27 Toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos.
28 Aşadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat şi nici femeie: voi toţi sunteţi una în Cristos Isus.
29 Iar dacă voi sunteţi ai lui Cristos, atunci sunteţi descendenţa lui Abrahám, moştenitori după promisiune.
Versículos relacionados com Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi, 3:
Galateni 3 abordează tema justificării prin credință, spre deosebire de justificarea de către lucrările legii. Pavel susține că credința în Hristos este singurul mijloc de a fi justificat în fața lui Dumnezeu și că legea a fost dată pentru a arăta nevoia acestei credințe. Versurile legate de această temă sunt:
Romani 3:28 - „Prin urmare, concluzionăm că omul este justificat de credință, indiferent de lucrările legii”. Acest verset rezumă argumentul central al lui Pavel în Galateni 3 că justificarea vine doar prin credință și nu prin lucrările legii.
Efeseni 2:8-9 - "Căci prin har ești mântuit, prin credință; și nu vine de la tine; este darul lui Dumnezeu. Nu provine din lucrări, astfel încât nimeni nu poate să gronizeze." Acest verset evidențiază harul lui Dumnezeu ca sursă de mântuire și subliniază că credința este mijlocul prin care primim acest har, nu lucrările legii.
Romani 4:3-5 - "Pentru ce spune Scriptura? Avraam credea în Dumnezeu, iar acest lucru i -a fost imputat ca dreptate. Acum, cel care face vreo lucrare nu îi este imputat recompensa în funcție de har, ci potrivit datorie; dar;, celui care nu practică, dar crede în cel care îi justifică pe cei răi, credința lui este imputată pentru el drept dreptate. " Acest verset folosește exemplul lui Avraam pentru a arăta că justificarea vine prin credință și nu prin lucrări, căci credința lui Avraam a fost imputată ca dreptate.
Galateni 2:16 - „Știind că omul nu este justificat de lucrările legii, ci de credința în Isus Hristos, am crezut și în Isus Hristos, ca să fim justificați prin credința în Hristos și nu prin lucrările legii ; Nici o lucrare a legii, nici o carne nu va fi justificată ". Acest verset consolidează argumentul lui Pavel în Galateni 3 că justificarea vine doar prin credință și nu prin lucrările legii.
Filipeni 3:9 - „Și să fiu găsit în El, nefiind dreptatea mea care provine din lege, dar asta vine prin credința în Hristos, și anume dreptatea care vine de la Dumnezeu prin credință”. Acest verset subliniază că dreptatea nu vine prin lucrările legii, ci doar prin credința în Hristos.
Luvut: