Löydetty 696 Tulokset: Aha
Fraţilor, fii din neamul lui Abrahám şi aceia dintre voi care sunt temători de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri. (Faptele Apostolilor 13, 26)
Pe când Galión era proconsulul Aháiei, iudeii s-au ridicat împreună împotriva lui Paul şi l-au dus în faţa tribunalului, (Faptele Apostolilor 18, 12)
Deoarece dorea să treacă în Aháia, fraţii l-au încurajat şi au scris discipolilor să-l primească bine. Când a ajuns acolo, a fost de mare ajutor celor care crezuseră datorită harului; (Faptele Apostolilor 18, 27)
După ce s-au întâmplat acestea, Paul a hotărât în duh ca, trecând prin Macedónia şi Aháia, să meargă la Ierusalím, zicându-şi: „După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd şi Roma”. (Faptele Apostolilor 19, 21)
Aşadar, ce vom spune că a găsit Abrahám, protopărintele nostru după trup? (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 1)
Căci dacă Abrahám ar fi fost justificat din fapte, ar fi avut motiv de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 2)
De fapt, ce spune Scriptura? „Abrahám a crezut în Dumnezeu şi i s-a considerat [aceasta] ca justificare”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 3)
Deci fericirea aceasta este numai pentru cel circumcis sau şi pentru cel necircumcis? Căci noi spunem: „i s-a considerat lui Abrahám credinţa ca justificare”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 9)
şi părintele circumcíziei pentru cei care [provin] din circumcízie, dar şi al celor care merg pe urmele credinţei părintelui nostru Abrahám, pe care a avut-o pe când era necircumcis. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 12)
Căci promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abrahám şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 13)
De aceea [promisiunea a fost făcută] prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care [provine] din Lege, ci şi pentru cel care [provine] din credinţa lui Abrahám, care este părintele nostru, al tuturor – (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 16)
şi nici că toţi descendenţii lui Abrahám sunt fiii lui, ci în Isáac va fi descendenţa ta. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 9, 7)