Löydetty 53 Tulokset: Antióh
Antióh şi-a fixat tabăra la Dóra şi avea cu el douăsprezece mii de bărbaţi războinici şi opt mii de călăreţi. (Cartea întâi a Macabéilor 15, 13)
Regele Antióh şi-a fixat tabăra la Dóra în a doua [zi]. Trimitea mereu grupe construind maşinării de război împotriva ei. L-a închis pe Trífon aşa încât [nimeni] nu putea să iasă sau să intre. (Cartea întâi a Macabéilor 15, 25)
Însă [Antióh] nu a vrut să le primească; din contră, a încălcat toate câte le stabilise pentru el înainte şi s-a înstrăinat de el. (Cartea întâi a Macabéilor 15, 27)
[Zicând] Antióh că vrea să se căsătorească cu [zeiţa], Antióh, împreună cu prietenii lui, s-a dus în locul acela ca să ia multe bogăţii ca zestre. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 14)
Preoţii [zeiţei] Nanáia le-au scos în faţa lui. [Antióh], însoţit de puţini [oameni], a intrat în incinta templului. Când a intrat Antióh, au închis templul, (Cartea a doua a Macabéilor 1, 15)
ca şi la războaiele împotriva lui Antióh Epifánul şi ale fiului acestuia, Eupátor; (Cartea a doua a Macabéilor 2, 20)
Însă, când Seleúcus a trecut din viaţă şi obţinând Antióh, cel numit Epifánul, domnia, Iáson, fratele lui Onías, a pus mâna prin înşelăciune pe funcţia de mare preot, (Cartea a doua a Macabéilor 4, 7)
Când Apolónius, [fiul] lui Menestéus, a fost trimis în Egipt la înscăunarea regelui [Ptoleméu] Filométor, Antióh a înţeles că are gânduri străine faţă de el şi a hotărât să se pună în siguranţă. Atunci a ajuns la Iópe şi apoi a mers la Ierusalím. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 21)
Antióh s-a mâhnit în adâncul sufletului, a fost mişcat de milă şi l-a plâns [pe Onías] pentru prudenţa şi buna purtare a celui mort. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 37)
Cam în acel timp, Antióh a pregătit o a doua campanie împotriva Egiptului. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 1)
Răspândindu-se vorbe false că Antióh a trecut din viaţă, Iáson, luând nu mai puţin de o mie [de oameni], a făcut un atac pe neaşteptate împotriva cetăţii. Alungându-i pe cei care stăteau pe zid, cetatea a fost până la urmă cucerită, iar Meneláu a fugit în Acrópole. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 5)
Antióh s-a mândrit în gândul său, însă nu-şi dădea seama că, din cauza păcatelor locuitorilor cetăţii, Stăpânul s-a mâniat pentru puţin şi de aceea a trecut cu vederea locul [sfânt]. (Cartea a doua a Macabéilor 5, 17)